Cântecul "Naşului"

E 15.05 şi în Gara Mare nici ţipenie de om. Muncitorii care lucrează la renovarea Gării şi-au luat o binemeritată pauză. Pe liniile patru şi cinci, două trenuri garate, cu uşile larg deschise, îşi aşteaptă călătorii. Dintr-un vagon, abia se disting - acordurile unei melodii. E radio-casetofonul lui nea' Mohai, conductorul trenului care circulă pe ruta Sibiu-Mediaş. Aşezat comod pe banchetă, "naşul" îşi potriveşte frecvenţa "de drum". Ne priveşte încurcat şi spune că ăsta e vagonul lui şi să ne găsim locuri în altă parte. "E liber, cât vrei în tot trenul, dar aţi face bine să vă grăbiţi, că vin navetiştii", ne atenţionează el sfătos, pentru că numărul vagoanelor trenurilor de căători a scăzut proporţional cu navetiştii. Ilarie Mohai lucrează pentru CFR de 11 ani, timp în care a mers înainte şi-napoi pe diferite rute locale. Verifică abonamentele aceloraşi oameni în fiecare zi şi doar rareori îşi foloseşte compostorul de bilete.Sunt călători pe care i-ar recunoaşte dintr-o sută şi care îl trag de mânecă pe stradă sau şuşotesc între ei << Uite-l pe Naşu'!>>. Locuieşte în Mârşa şi poate fi considerat la rândul său un navetist, cu singura deosebire că munca lui e în tren.

Soţi de-o banchetă

Peste puţin timp, vorbele naşului se adeveresc. Începe forfota. O femeie se urcă grăbită ocupându-şi mulţumită un loc la geam. Elena (foto) e "novice" - face naveta numai de 5 ani. "Am plecat de dimineaţă din Agârbiciu, l-am lăsat pe soţul meu dormind. Acum pleacă el la muncă, iar eu mă duc acasă", declară femeia, în vârstă de 39 de ani. Marian Preda intră agale şi se aşază şi el pe banchetă, în stânga soţiei sale. E mecanic de locomotivă şi navetist de 26 de ani. A lucrat mai întâi ca lăcătuş la depoul Sibiu. Astăzi merge în Copşa, să îşi ia în primire locomotiva. "Intru acum, ies mâine dimineaţă. Din Copşa în Agârbiciu, merg tot cu trenul", spune bărbatul. Îi place mersul cu personalul, pentru că poate admira peisajul. "Te plimbă, te leagănă, te obişnuieşti cu oboseala", mărturiseşte Preda. A observat şi el că, în ultimii ani, numărul navetiştilor a scăzut. "Nu e uşor. Tinerilor nu le mai convine să aştepte prin gări şi caută de muncă, astfel încât să aibă transportul asigurat", e de părere navetistul. Copiii soţilor Preda sunt în Sibiu la facultate şi-au absolvit liceul tot aici. Locuiesc însă în oraş, părinţii le-au găsit gazde, pentru că nu au vrut ca şi odraslele să le urmeze soarta.

Aceleaşi personale obosite

Purtând pe umerii lor genţi mici, tip sport ori rucsacuri în spate, călătorii vin din ce în ce mai mulţi şi urcă în tren. Tinerii scăpaţi de şcoală îşi desfac pungile de pufuleţi, iar unii mai şmecheri îşi aprind o ţigară. "E urât în tren, aglomeraţie mare. Şi mizerie", spune, din uşa vagonului, Mariana Comşa, elevă în clasa a X-a a Liceului de Industrie Alimentară din Sibiu. Tânăra, în vârstă de 16 ani, vine zilnic la şcoală din Ocna. O însoţesc colegii de clasă sau din anii mai mari. "E la fel cum a fost dintotdeauna", sare în vorbă un bătrân care-şi ţine cotul rezemat pe pervazul geamului. Navetist din 1965, Vasile Laţa călătoreşte cu prietenul său Iacob Vişa până în Şeica Mare. Au amândoi abonamente de-o viaţă la rutele de dimineaţă şi cele de după-amiază. "Sunt mecanic auto pentru un serviciu de ambulanţă din 1965, de când am terminat a opta profesională", mărturiseşte Laţa. A călătorit pe timpul comunismului, suportând atunci, ca şi acum, gerul dimineţilor de iarnă şi mirosul îngrozitor al vagoanelor încinse în zilele lungi de vară. Colegul său de navetă lucrează de 41 de ani la Independenţa, ca mecanic. "Au fost vremuri când ne temeam pentru locurile noastre de muncă, dar am supravieţuit", spune Iacob Vişa. Amândoi cunosc lumea din personalul de patru şi încearcă să ocupe în fiecare zi aceleaşi locuri.

Personalul de patru se pregăteşte de plecare. Întârziaţii îşi fac loc printre călătorii aflaţi în uşile vagoanelor, se cumpără ultimele ness-uri de la chioşc. Cu ochii aţintiţi pe peron, navetiştii îşi lipesc pentru ultima oară feţele de geamuri. Dar nimeni nu le face cu mâna, fluturând batiste. Sibiul nu le duce dorul, căci se întorc mâine.

Mai puţine abonamente

Scăderea numărului de navetişti a fost resimţită şi la CFR, prin numărul de abonamente eliberate. "Într-adevăr, numărul navetiştilor sibieni a scăzut mult de la Revoluţie încoace. Nu ştiu să vă spun câţi abonaţi aveam, dar scriam tabele non-stop. Erau întreprinderile mari Independenţa, Balanţa, IPAS-ul, care veneau cu câte 5 tabele pentru angajaţii lor - şi pe fiecare tabel încap 200 de persoane. Lucram în grup ca să le terminăm în timp util", declară Ligia Neagoş, şefa Agenţiei de voiaj CFR Sibiu. Astăzi, după aproximările angajatelor CFR, mai există 2.000 de navetişti în Sibiu, persoane care îşi reînnoiesc lunar abonamentul pentru călătoria cu trenul. " Nu ne putem plânge. 2000 de abonamente înseamnă ceva şi sunt datorate faptului că personalele circulă des, în toate direcţiile. Dar au apărut firme care asigură transportul angajaţilor lor şi există şi multe autobuze, maxi-taxiuri. Din punctul ăsta de vedere, CFR-ul a pierdut călători", adaugă Neagoş.