După o lungă frământare am ajuns la convingerea că o sticluţă de parfum e una dintre cele mai bune alegeri pe care un bărbat o poate face, atunci când s-a hotărât să dăruiască un cadou iubitei sale.

Deşi devorasem "Parfumul" lui Patrick Suskind pe nerăsuflate, experienţa mea era aproape nulă în domeniu. Mirosisem la viaţa mea nenumărate parfumuri, dar nu mi-era deloc clar care ar fi cel mai bun pentru iubita mea. Nu cumpărasem până atunci decât parfum ieftin, pentru "stropit" unguroaicele de paştele lor. La atât se rezuma experienţa mea.

Tot făcând planuri am ajuns al concluzia că mi-ar trebui un consilier. Am hotârât că cel mai bun consilier, în materie de parfumuri, nu putea fi decât o femeie.

Am apelat la o colegă şi am intrat în cel mai mare magazin de parfumuri care ne-a ieşit în cale.

Colega mea a început prin a-mi ţine o prelegere despre cum trebuie mirosite parfumurile şi despre calităţile lor.

Rafturile erau pline. Unele dintre titlurile de pe cutii le ştiam de undeva, dar momentul era prea tensionat ca să fi putut face vreo conexiune cu ceva. În mintea mea nu se afla decât un singur gând: să găsesc parfumul potrivit.

Colega a dispărut printre rafturi lăsându-mă singur şi-al nimănui printre munţii de parfumuri. Lumea asta mi-era necunoscută. Cu oarecare strângere de inimă am deschis un flacon şi mi-am pulverizat pe palmă, cum văzusem eu prin nu ştiu ce film. Am mirosit şi mi-a plăcut. Am trecut la alt flacon, şi apoi la mai multe. În momentul în care m-am trezit faţă în faţă cu o doamnă elegantă mâinile mele miroseau a câteva zeci de parfumuri. Doamna zâmbea a înţelegere şi se uita la mine şi la mâinile mele, dar eu nu înţelegeam nimic. Îmi fluturam mâinil în toate direcţiile ca să scap de multitudinea de esenţe şi nu reuşeam să mă hotărăsc. Zâmbetul doamnei n-a dispărut nici în clipa în care a luat de pe raft o fâţiuţă de hârtie, dintr-un teanc, şi a puverizat pe ea parfum. A învârtit majestuos prin aer hârtiuţa, apoi a dus-o la nas. A fost rândul meu să zâmbesc. Viaţa mi se schimbase. Devenise brusc mai bună. Nu mai trebuia să mă îmbib cu toate parfumurile pentru că erau hârtiuţele salvatoare.

Am tot impregnat hârtiuţe cu mirosuri fine şi după aproape o oră ştiam că am doar două variante. Găsisem două parfumuri speciale care îmi plăceau. Dintre cele două trebuia să aleg.

Colega mea s-a înapoiat din excursia sa prin magazin tocmai când eram pe punctul de a lua hotărârea. Mi-a atras atenţia că alegerea mea nu e cea mai bună. Mi-a şi explicat de ce. N-am înţeles mare lucru, dar am hotărât s-o ascult. Am renunţat aşadar la variantele mele şi, obosit, am rugat-o să aleagă în locul meu. Mi-a pus în braţe o sticluţă, am plătit-o, am ieşit din parfumerie şi mi-am aşteptat colega preţ de încă vreo jumătate de oră bună. A ieşit într-un târziu. În mână avea doar o sticluţă de parfum. Atât. Am întrebat-o de ce a durat aşa de mult. Mi-a răspuns zâmbind, exact ca doamna cu fâşia de hârtie, că nu s-a putut hotărî.