Regensburg. Patru zile la rând m-am dus să cumpăr de mâncare de la un magazin apropiat de locul unde eram cazat. Găseam acolo tot ce voiam, ca în ţară, doar că alimentele erau mai ieftine. Gurile rele spun că mâncarea străinilor are alt gust decât a noastră. E adevărat, gustul e altul, dar nu e rău deloc.

Am găsit răcituri de porc. (În nemţeşte se cheamă altfel, mai complicat.) La borcan. Era delicios concepută hrana menţionată. Mâncam zilnic şi eram în al nouălea cer. De când a murit bunica, nu mai întâlnisem răcituri aşa de bune.

În ziua a cincea, m-am dus din nou să-mi cumpăr borcanul cu răcituri. Pe drum deja salivam. Visul mi s-a spart în mii de bucăţi când am ajuns în faţa vitrinelor: magazinul era golit şi indivizi în salopete desfăceau rafturile. Adio, răcituri! Mi-a picat rău de tot. M-am adunat din nemulţumire şi m-am interesat unde e un alt magazin. Am fost îndrumat de o negresă tânără aflată de mânuţă cu un blond spălăcit. Drumul indicat făcea legătura cu o autostradă şi forfota maşinilor era destul de enervantă. Mergeam uitându-mă în stânga şi în dreapta încercând să sesizez diferenţe zdrobitoare dintre ce aveau străinii şi noi nu. Nimic care să mă dea pe spate. Totul cam ca la noi. Doar spaţiile verzi mai atent îngrijite. În rest ...era să mă calce o băbuţă biciclistă că-i mergeam pe pistă. (Germania e ţară adevărată de biciclişti, nu România!)

Am sărit într-un tufiş strecurându-mă printre apostrofările nemţeşti ale babei şi am rămas mască. Trei raţe sălbatice se bălăceau într-o baltă de 68 de metri pătraţi, fără să se sperie. M-am apropiat şi le-am fotografiat. Au pozat ca nişte profesioniste. Sub ele, în apă, se vedeau o mulţime de peştişori roşii, mari cât degetul meu arătător. Pe malul bălţii erau tufişuri şi sălcii. La Sibiu n-am văzut aşa ceva. Nici la Zoo.

Fermecat am plecat la magazin. N-am găsit răcituri. În schimb, am stat la coadă după o arăboaică harnică. Avea în coş cam jumătate de magazin. Era foarte cald. Când să ies, casiera vietnameză a strigat după mine să-mi iau restul: 2 cenţi.

La întoarcere m-am oprit la răţuşte şi le-am spus poezia cu căţeluşul cu părul creţ. Una dintre ele a măcăit.

În ziua următoare magazinul meu cu răcituri era deschis. Era renovat şi arăta grozav. Am trecut şi pe la răţuşte. Numai ca să le salut. Erau acolo, deasupra peştilor.