Adrian Mărgineanu cântă împreună cu trupa lui, "Ocru", o combinaţie de folk şi bossa nova.

Cine nu l-a cunoscut pe Adrian Mărgineanu, pentru prieteni "Bubu", înseamnă că are o viaţă ceva mai tristă decât normal. Cântecele lui, bonomia, seriozitatea cu care îşi spune glumele, versurile lui există pe lumea asta numai ca să descreţească frunţi.

S-a născut la Vâlcea (01.01.1980), în familia cunoscutului interpret de muzică folk al anilor '70 Aurelian Laurenţiu Mărgineanu (mai ţineţi minte şlagărul "Femeia născută din boabe de rouă"?). Avea 14 ani când a descoperit fosta chitară de concert a tatălui. I-a montat nişte sârme în chip de corzi şi a început să zdrăngăne. Tatăl şi-a surprins fiul, i-a explicat că există corzi speciale pentru chitară, a reparat instrumentul şi i-a arătat prima notă "la minor".

Între timp, tatăl, restaurator la Muzeul Satului din Rm.Vâlcea, a devenit un apreciat artist fotograf, iar fiul este senior Art Director la o companie de publicitate şi un cântăreţ din ce în ce mai cunoscut.

Adolescenţa la zi

În timpul liceului (acum Colegiul Naţional "Mircea cel Bătrân", Rm.Vâlcea) cânta la baluri şi petreceri. El era "casetofonul".

Între timp, frecventa cenaclul liceului şi, pentru că nu avea astâmpăr, a editat, împreună cu un coleg, o revistă. Era o foaie scrisă de mână, distribuită colegilor. Cei doi au fost prinşi de profesoara de română şi, drept pedeapsă, revista a devenit mai mare, scrisă tot de mână, dar multiplicată la xeroxul liceului.

Reuşita cea mai mare a fost obţinerea unui fumoar pentru elevi. Până la absolvire, fumoarul încă exista.

Primul concert

Majoritatea textelor pe care Bubu le cântă sunt scrise de el însuşi. Are 83 de compoziţii şi, până acum un an şi ceva, n-a avut propria chitară. A participat o singură dată la un concurs, dar s-a lecuit. Cel mai mult a cântat 9 (nouă) ore, fără să se repete, şi numai cântece de-ale lui.

Debutul concertistic a fost în "Absolut", apoi au urmat "Twenty", "Imperium", "Rytm&Blues", "Art Cafe'" şi "Centrul de tineret - Ştrand" din Sibiu, "Opium" din Bucureşti, "Fiord" din Târgovişte, "The Corner" din Vâlcea.

"Ocru" cântă BOLK

Bubu şi-a dorit foarte mult o trupă a lui. Aşa că, în urmă cu doi ani, împreună cu chitaristul Dorin Pitariu, a fondat trupa "Ocru". De vreun an li s-a alăturat percuţionistul Lucian Fabro şi în curând urmează să vină şi nişte corişti (backing vocals).

"Ocru" cântă Bolk. "Bolk-ul este o combinaţie de folk, adică ideea de muzică cu mesaj şi bossa nova, adică ideea de ritm, zâmbet şi nebunie frumoasă. Noi suntem bolnavi de bolk, adică şi de bossa nova şi de folk. Iar bolkurile noastre sunt: despre femei, cu trupuri, cu femei, cu nisipuri, pentru femei, despre frustrări, cu ochi albaştri, verzi sau ocri, despre politică şi cam atât. E foarte simplu!", spune Adrian Mărgineanu.

Balada pătrunjelului

Cine n-are stare trebuie să facă ceva. Ceva în plus. Bubu este pasionat de fotografie şi de desen. În 1993 chiar a câştigat premiul I (45.000 de lei) la un concurs de afişe antiSida. Şi asta nu e totul: a fost actor timp de două stagiuni (1998-2000) la Teatrul "Anton Pann" din Rm. Vâlcea, în spectacolul "Adolescenţii".

Dacă cineva se încumetă să-l întrebe ce părere are despre el şi ce proiecte are, ar răspunde cam în felul următor: "Sunt un animal ca toate animalele şi dacă ura s-ar măsura în oameni, ar însemna să fiu un fel de China. Am câteva proiecte de filme documentare, un spectacol cu mânuitori de foc, flăcări şi scântei. Apoi, vreau o crescătorie de orice. Îmi place cum sună, aşa că vreau şi eu să fiu un crescător. Aş mai vrea să învăţ limba rusă. Îmi place cum sună. Unii nu-mi înţeleg versurile, aşa că ar fi mai simplu pentru mine... În rest... pot să spun că îmi place foarte mult pătrunjelul? Plănuiesc o baladă..."

Titlurile celor mai savurate şlagăre ale lui Bubu

"Cafeaua", "Fotolii de paie", "Ochii ocri", "Sună-mă noaptea", "Trăsuri de dimineaţă", "Habar n-ai", "Privirea ta e o maşină de cusut nori", "La butonieră", "Olanda".