Bătrânul de 600 de ani

Deşi acum este catalogat drept monument în "stare de ruină, cu probleme statice deosebite şi în pericol de prăbuşire", castelul de la Buia s-a aflat, secole de-a rândul, printre cele mai vechi şi impunătoare realizări arhitectonice sibiene.

"Eu consider acest castel drept unul dintre cele mai importante monumente istorice sibiene şi chiar din întreaga Transilvanie. L-am inclus în fiecare an, începând cu 2001, pe lista obiectivelor incluse în Planului Naţional de Restaurare dar nu am primit deocamdată nici un ajutor de la minister. Cred că pentru lucrările extrem de urgente e nevoie de aproximativ 50.000 de euro. Pentru o restaurare generală sunt necesare însă milioane bune", crede Ovidiu Calborean, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură Sibiu. Deşi primirea acestor bani aduce mai mult a utopie, Calborean se declară încrezător şi afirmă soluţia va fi găsită. Când şi cum nu ştie însă nimeni.

Cadou pentru Mihai Viteazul

Buia este o veche posesiune nobiliară ce aparţinea comiţilor de Calvasar, menţionată pentru prima oară într-un document din 1296 . Castelul, pe care îl va stăpâni şi Mihai Viteazul, a fost construit, potrivit cronicilor familiei Bolyai, în cursul secolului al XV-lea.

În secolul următor, ajunge în posesia comitelui saşilor Marcus Pemflinger, care îl pierde însă, prin confiscare în 1529, Buia devenind astfel posesiune princiară.

În ianuarie 1597, în cursul unei vizite la Alba Iulia, principele Sigismund Bathory îi dăruieşte întreg domeniul Buia, ce cuprindea aproximativ 30 de sate situate între Târnave şi Olt, lui Mihai Viteazul.

Odată cu trecerea lui Mihai, prin Sibiu, spre Buia, consemnată în 27 ianuarie 1597, domnul muntean iniţiază lucrări de înfrumuseţare a castelului. Obţine ulterior un statut superior în privinţa impozitării şi confirmarea stăpânirii domniei muntene în cadrele unei imunităţi depline.

După numai doi ani însă, după venirea cardinalului Andrei Bathory în fruntea Principatului, toate posesiunile din Transilvania ale domnului Ţării Româneşti sunt confiscate. Mihai le redobândeşte în toamna aceluiaşi an după victoria de la Şelimbăr asupra lui Andrei Bathory dar le pierde din nou după lupta de la Mirăslău.

Moştenirea pierdută

După moartea marelui voievod, fiul său Nicolae Pătraşcu, cu toate că se considera moştenitorul de drept al castelului, nu poate intra în stăpânirea domeniului. Castelul era cerut, la 14 sptembrie 1602 împăratului Rudolf al II-lea, şi de Radu Şerban, succesorul lui Mihai Viteazul. Nobilimea maghiară se opune însă şi de această dată.

Văduva lui Nicolae Pătraşcu, Doamna Ana, va încerca şi ea după moartea fiului lui Mihai Viteazul (1627), în 1635, să obţină confirmarea dreptului asupra acestor posesiuni. Castelul de la Buia nu avea să mai intre însă nicodată în stăpânirea urmaşilor domnului muntean, cu toate demersurile acestora. "A rămas al ungurilor. Pe ultimul grof maghiar, Bela, l-am cunoscut şi eu prin '29. După moartea lui la castel a fost dispensarul şi casa de naşteri. Copii mei s-au născut acolo în '58 şi '59. Mare păcat că s-a ales praful de el", spune cu amărăciune Irom Nistor, un sătean de 76 de ani ce a trăit toată viaţa în Buia.

Magazie pentru CAP

În anii '60 dispensarul a fost mutat la şcoala maghiară iar castelul vechi de jumătate de mileniu a fost luat de CAP.

"L-am luat noi, colectivul, şi am făcut magazii din camerele alea. Am primit nişte bani de reparaţii prin '65, cu care am refăcut biserica şi am schimbat ţiglele. În 1974 ne-am mutat şi noi de la castel şi s-a ales praful de tot", povesteşte Irom Nistor, fost şef al CAP-ului local.

Nici după Revoluţie situaţia nu s-a ameliorat. "Necesară intervenţie de urgenţă ş...ţ se impune un proiect de reabilitare generală, restaurări şi reconversie", recomanda Consiliul Judeţean Sibiu acum câţiva ani. Timpul a trecut şi nu s-a întâmplat nimic.

"Castelul este în administrarea comunei Şeica Mare dar nu ne-am ocupat de el aproape deloc. Nu avem fonduri pentru aşa ceva. Acum câteva săptămâni am discutat cu domnii de la serviciul de patrimoniu imobil din cadrul Directiei Judeţene pentru Cultură dar au ridicat din umeri. Am înţeles că nu mai are rost să întreb şi că ar trebui să o las baltă", explică impasul primarul din Şeica, Ioan Anghelină.

Deşi Ovidiu Calborean, consilier în probleme de Patrimoniu Imobil, din cadrul Direcţiei pentru Cultură, este încrezător în viitorul castelului, declarat monument istoric încă din 1956, situaţia de la faţa locului îl contrazice. Ruina care a rămas pe locul unde odată era impunătoarea construcţie nu lasă loc de îndoială.

Dezamăgirea sătenilor

Când vine vorba de "castelul lor" sătenii din Buia sunt extrem de interesaţi. În majoritatea caselor din sat găseşti date despre istoria edificiului şi persoane preocupate de soarta sa. Bătrânii subliniază în cărţile de istorie paragrafele în care e menţionat Castelul Bolyai şi au consemnat în caiete legendele legate de secularul edificiu.

"Sunt în Buia de numai patru ani şi mi se pare un monument extraordinar. Nu înţeleg cum a putut ajunge în halul ăsta. Eu am strâns dosare întregi cu date despre castel, am xeroxat cărţi publicate la începutul secolului şi am discutat cu mai mulţi profesori din Cluj pe tema asta. Am fost ghid OJT în Cluj 17 ani şi nu pot să cred că dintr-un asemenea monument a rămas doar o ruină", spune revoltat septuagenarul Mircea Horia Santa.