Singurul mediu în care copiii din colonia Seviş sunt învăţaţi că trebuie să-şi spele hainele nu este acasă, ci la şcoală. Deşi şcoala din Seviş nu are decât 12 copii, aceasta poate fi singura lor şansă.

La nici 10 kilometri de Sibiu, pe drumul ce duce spre Cisnădie, aşezată chiar lângă şosea, se află colonia Seviş. Câteva clădiri sărăcăcioase, cu sfori pe care stau atârnate la uscat haine cârpite, vreo zece găini şi trei câini fioroşi, care le dau de veste locuitorilor când cineva străin le calcă teritoriul. Fără biserică, fără dispensar. Singurul lucru care îi leagă de viitor este şcoala. Dar şi ea seamănă mai mult cu o colibă, deşi plăcuţa atârnată pe "frontispiciu"anunţă: Şcoala generală nr. 4 Cisnădie, clasele I-IV.

Bomboana de la sfârşitul orelor

Maria Nicolescu (foto) predă la şcoala din Seviş de şase ani. Face naveta în fiecare zi, de la Sibiu, dar spune că nu îi este greu. S-a ataşat de toţi copiii care i-au trecut prin mână şi a devenit pentru ei un al treilea părinte. De cele mai multe ori, ea le cumpără rechizite şi în fiecare zi, la sfârşitul orelor, le dăruieşte copiilor câte două bomboane. Pentru ei, bomboanele sunt o delicatesă pentru care ar aştepta chiar şi până la sfârşitul zilei.

Haine murdare

Învăţătoarea le este copiilor mai mult decât un simplu dascăl Regulile elementare de igienă, cele pe care ar fi trebuit să le înveţe acasă, le sunt predate tot la şcoală. "La începutul orelor, toţi copiii se descalţă de pantofii cu care merg afară şi primesc alţii de schimb. Curăţenia în clasă o facem împreună. Şi le spun în fiecare zi că trebuie să îşi schimbe hăinuţele, iar a doua zi să vină cu unele curate. Dar problema este la părinţi. Se întâmplă ca părinţii să nu le spele hainele şi copilul să nu aibă cu ce să se îmbrace la şcoală", mărturiseşte învăţătoarea.

Muncitori la fermă

În colonia Seviş, doar unul dintre părinţi munceşte şi de cele mai multe ori tatăl. Muncesc la ferma de animale de lângă casele lor. Clădirile aparţin proprietarului fermei şi atât timp cât muncesc acolo, au un acoperiş deasupra capului. Dacă un angajat pleacă de la fermă, îşi pierde dreptul de a sta în locuinţă.

Prea săraci ca să reuşească

Faptul că fac parte din familii sărace nu-i opreşte pe copii să aibă idealuri şi să-şi dorească o soartă mai bună decât cea a părinţilor. Doctor, poliţist, "mascat", coafeză, chelneriţă sau servitoare - sunt meserii pe care cei 12 copii speră să le aibă.

Maria Nicolescu îi încurajează, dar este realistă. "După ce termină cele patru clase, mulţi rămân doar cu ele. Mai sunt copii care merg la Sibiu să parcurgă opt clase şi să facă o şcoală profesională. E greu pentru ei, având în vedere condiţiile lor sociale. Sunt copii ai căror părinţi nu ştiu să scrie şi să citească, iar dacă s-ar desfiinţa şcoala asta, ei nu s-ar mai duce la alta. Fac tot posibilul să îi aduc la şcoală să înveţe să scrie şi să citească. Dacă văd că într-o zi nu vin la şcoală şi nu ştiu motivul, merg şi îi iau de acasă. Uneori, îi găsesc în pat, dormind. Îi trezesc şi îi iau la şcoală", spune Maria Nicolescu.

Ora de română s-a terminat. La fel şi vizita noastră. Copiii ne salută şi la plecare, de această dată mai familiar, dar cu acelaşi bună ziua tărăgănat: "Buuunăă ziiuaaa!". 12 prichindei se trezesc dis-de-dimineaţă. Îşi pun pe ei hăinuţele sărăcăcioase, îşi iau ghiozdanele zdrelite în spate şi se grăbesc spre şcoală, în speranţa că viaţa lor va fi mai bună.