de Catalina SLUJITORU

Ne zâmbeşte haiduceşte de pe tricouri, de pe tencuiala căzută a blocurilor, îi auzim numele prin melodii, la radio, la televizor. Che Guevara, El Che sau El Comandante - nu contează cum îi spui, e vorba de acelaşi personaj, născut argentinian, şcolit doctor, ajuns mare revoluţionar în Cuba şi apoi reinventat ca simbol al non-conformismului occidental.

În 2007 se împlinesc 40 de ani de când a fost executat. Cu toate acestea, e încă în vogă, deşi - bagă mâna în foc specialiştii în cultura populară din toate colţurile lumii - puţini îi ştiu adevărata poveste şi motivele pentru care a pornit revoluţia.

Pasionat de şah

Ernesto Rafael Guevara de la Serna s-a născut la 14 iunie 1928, într-o familie înstărită din Rosario, provincia Santa Fe, din Argentina. Copilăria avea să-i fie chinuită de astm, o boală care l-a ţinut departe de năzbâtiile celor de-o seamă cu el. Dar n-a cedat, iar în adolescenţă a ajuns unul dintre cei mai buni atleţi ai şcolii. Când nu-şi antrena muşchii, juca şah sau citea pe rupte, de la Jack London şi Jules Verne, până la Freud.

Tatăl său a fost cel care l-a învăţat sportul minţii, în liceu ajungând să fie unul dintre campionii turneelor locale. Pasiunea pentru şah o va dezvolta şi mai târziu, când a ajuns în structura de conducere a Cubei: participa la toate competiţiile naţionale şi internaţionale desfăşurate acolo şi chiar a pus cap la cap câteva politici publice care să-i ajute pe tineri să prindă gustul acestei discipline.

La finalul liceului, viitorul îi părea croit: urma să ajungă doctor. A intrat la Facultatea de Medicină din Buenos Aires - pe care, de altfel, a şi absolvit-o, în 1953.

Întâlnirea cu Castro

La 23 de ani însă viaţa sa lua o întorsătură radicală, după o serie de călătorii prin America Latină. Şi-a îngheţat un an de facultate şi, călare pe motocicletă, a colindat, alături de câţiva amici, Chile, Peru, Venezuela şi Columbia. La întoarcere era alt om, unul total nemulţumit de ce se întâmplă în juru său şi pus pe făcut revoluţii comuniste în stânga şi-n dreapta.

Cum a terminat cu şcoala, şi-a reluat plimbările şi a început să se implice activ în luptele de rezistenţă din Guatemala contra guvernului pro american. Un an mai târziu, în 1954, ajunge în Mexic, unde îl va cunoaşte pe Fidel Castro. Alături de acesta pregăteşte Mişcarea Revoluţionară, grupare cu care cei doi sperau să-l doboare de la conducerea Cubei pe Fulgencio Batista. Până la urmă, au izbutit, în ianuarie 1959 instaurându-se în Cuba regimul de dictatură al lui Castro.

Şef la puşcărie

Pentru ura cu care a luptat contra duşmanilor şi pentru dăruirea sa de mare comunist, Fidel Castro l-a numit pe Che Guevara, la numai 29 de ani, El Comandante - cel mai înalt grad în gherilă - şi i-a acordat cetăţenia cubaneză. L-a pus imediat şeful închisorii din Cabana, unde, la ordinele sale, au murit cel puţin câteva sute de susţinători ai lui Batista, în numai câteva luni.

Setea de sânge a lui Che Guevara - se spune că multe din execuţii le făcea singur, înfigând pistolul în ceafa sau tâmpla celor care nu-i împărtăşeau idealurile comuniste - l-a speriat chiar şi pe Castro, care l-a mutat curând de la şefia închisorii în fruntea Insitutului Naţional de Agricultură, de unde Che a stabilit viitorul economiei cubaneze pe modelul centralizat sovietic. Puterea pe care o avea i-a permis să-şi pună în practică "obsesia" economică, aceea de a vedea un întreg popor cubanez cultivând numai trestie de zahăr şi tutun, care mergeau apoi la schimb cu petrolul rusesc.

Reformele sale s-au dovedit, în timp, de-a dreptul falimentare pentru economia Cubei. Între timp, a condus şi Banca Centrală, şi Ministerul Industriilor, continuând aplicarea reformelor sale draconice şi apropierea tot mai mare de URSS.

Creierul lui El lider maximo

Popularitatea crescândă a lui Che Guevara, ajuns un model de revoluţionar în întreaga Americă Latină, nu-i era însă pe plac lui Fidel Castro. Americanii au simţit oful lui Fidel şi, într-un număr din 1960 al revistei "Times", îl numesc pe Che "creierul lui Castro". Această picătură a umplut paharul pentru El lider maximo, care s-a hotărât să-l scoată un pic în decor pe Guevara, aşa încât l-a trimis prin lume să ducă mai departe flacăra revoluţiei şi să lupte contra imperialismului american.

Che Guevara îşi va găsi sfârşitul în Bolivia, unde avea de gând să doboare guvernul şi să instaureze comunismul. Nu şi-a planificat însă prea bine mutările, iar în 9 octombrie 1967 avea să fie executat, după ce a fost capturat de CIA.

"Trage, laşule, nu ai să omori decât un om!", susţin unii martori că ar fi zis Che Guevara în clipele dinaintea morţii, în vreme ce alţii spun că El comandante ar fi pierit plângând, implorând în genunchi salvarea: "Sunt Che Guevara, nu mă omorâţi, valorez mai mult viu decât mort".

Popularitate crescută după moarte

Moartea avea să-i sporească şi mai mult popularitatea lui Che Guevara. "Che trăieşte!", au strigat mii de tineri din cele două Americi şi din Europa, ducându-i mai departe legenda. Ironia soartei a transformat unul dintre cei mai aprigi luptători împotriva capitalismului într-un brand simbol al statelor ocidentale. Celebra fotografie cu Che Guevara bărbos, pletos şi purtând bereta cu stea a fost reprodusă în miliarde de exemplare, pe postere, haine, căni, ceasuri sau pur şi simplu pe zidurile clădirilor.

Numele revoluţionarului a fost pus, în nenumărate rânduri, şi pe note muzicale. "Hasta siempre, comandante" (Pentru totdeauna, comandante), compusă, în '65, de cubanezul Carlos Puebla, o melodie ce glorifică personalitatea lui Che, a ajuns să fie ascultată în toate colţurile lumii. De-a lungul anilor, alţi artişti au compus alte variante ale cântecului, iar formaţii precum Rolling Stones, Rage Against The Machine şi Manic Street Preachers, ori rapperii NAS sau Jay Z l-au amintit pe Che în hiturile lor.

Motor spre Oscar!

Nici nu se împlinise un an de la moartea sa, că Che Guevara a ajuns faimos şi pe marile ecrane. În cele patru decenii care s-au scurs de la dispariţia lui s-au turnat mai bine de 20 de filme cu Che printre eroii principali. În '69, în pielea revoluţionarului a intrat faimosul Omar Sharif, în producţia "Che!", iar 27 de ani mai târziu, Antonio Banderas avea să-l interpreteze pe Guevara în filmul "Evita".

O altă producţie cinematografică vestită, "Diarios de motocicleta" (Jurnalele motocicletei), a fost lansată în 2004 şi a urmărit îndeaproape istoria călătoriilor lui Che Guevara prin America Latină.

Dar adevărata provocare regizorală pentru un film despre Che Guevara îşi va arăta roadele în curând. Spre finele anului, Steven Soderbergh, câştigătorul Oscarului pentru "Traffic" şi cel care a regizat "Ocean's Eleven", "Ocean's Twelve", "Erin Brockovich" şi "Solaris", va lansa producţia "Guerrilla" - o biografie a lui Che Guevara, cu Benicio del Toro, şi el actor de Oscar, în rolul principal.

Iar asta nu e tot. Aceeaşi echipă lucrează la un al doilea film despre vremurile lui Che Guevara şi Fidel Castro, numit "The Argentine". Filmul va ajunge pe marile ecrane cel mai probabil anul viitor. Regizorul Soderbergh plănuieşte să intre în cursa pentru Oscarurile din 2008 şi să spargă box-office-ul american cu cea mai bună producţie cinematografică făcută vreodată despre Che Guevara.

Dacă adăugăm şi lista cărţilor despre El comandante care urmează să apară, e clar: surse de informare pentru curioşi ar fi. Rămâne de văzut însă cât de interesaţi sunt capitaliştii să înveţe câte ceva despre comunistul cu beretă de pe tricoul lor...

Fotografia secolului

Nicio altă fotografie din secolul trecut nu a făcut înconjurul lumii şi nu s-a lipit mai tare de retina oamenilor ca faimoasa poză a lui Che Guevara purtând bereta sa revoluţionară cu steaua de El comandante, pletele rebele şi privirea pătrunzătoare. Ea a fost făcută de fotoreporterul cubanez Alberto Korda, în martie 1960, la o ceremonie funerară.

Din miezul mulţimii, Korda a reuşit să tragă numai două cadre cu Che Guevara, dar ziarul pentru care lucra nu a dorit să publice, la vremea respectivă, nicio imagine cu revoluţionarul. Abia şapte ani mai târziu fotografia a fost remarcată de un editor italian, în casa lui Korda. Acesta a cerut dreptul de a o folosi, iar ea a apărut pe piaţă imediat după moartea lui Che.

Imaginile după fotografia lui Korda, de contrast maxim, în combinaţiile alb-negru şi roşu-negru au fost realizate de desenatorul irlandez Jim Fitzpatrick, în 1968, şi folosite mai apoi la scară universală.

---

Teoreticianul războiului de gherilă

Che Guevara a publicat numeroase cărţi, în special în formă de jurnal. Printre acestea se numără "Los viajes sudamericanas" (Călătoriile sud-americane), "Pasajes de la Guerra Revolucionaria" (Momente din lupta revoluţionară) ori "Diario de Bolivia" (Jurnalul bolivian).

A fost, de asemenea, un teoretician al războiului de gherilă, pe care l-a definit în cărţile "Guerra de Guerillas" (Războiul de gherilă) şi "Guerra de Guerillas: Un metodo" (Războiul de gherilă: o metodă). Cele două lucrări sunt considerate adevărate manuale ale luptătorului de gherilă. "Ura groaznică faţă de duşman îl face pe om să depăşească limitele naturale, transformându-l într-o maşină de ucis, violentă, rece şi eficientă. Soldaţii noştri trebuie să fie astfel; un om fără ură nu poate triumfa asupra unui inamic brutal", spunea Che despre soldatul de gherilă perfect.

---

Che pe internet

Che Guevara este o figură foarte cunoscută şi pe internet. Cu motorul de căutare www.google.com, el poate fi regăsit în nu mai puţin de 2.640.000 de pagini web.

La adresa www.che-lives.com, sub motto-ul "Che Guevara, viu cum nu te-au dorit ei niciodată", cei interesaţi pot citi mărturii şi articole ale fanilor revoluţionarului. Un alt site, www.cheguevara.com.ar, îi invită pe vizitatori să urmărească filme de arhivă cu şi despre Che.