Nu este o noutate că literatura română se află într-un moment de impas. Cititorii şi-au schimbat gusturile, iar romane cum ar fi cele semnate Paolo Coelho, Sandra Brown sau Dan Brown au împânzit librăriile în tiraje de nevisat pentru un scriitor român.

Perioada de tranziţie, care parcă nu se mai termină, a dus la dispariţia unor edituri, la apariţia altora, a impus scăderea tirajelor, în fine, a adus o sumedenie de schimbări, a cerut o reorientare a politicilor editoriale şi necesitatea iniţierii unor strategii de marketing noi.

Adaptarea la o economie de piaţă a îngeunat, cum era şi firesc, mersul lucrurilor. Cert este că se scriu cărţi şi se publică, însă condiţiile sunt cu totul altele decât cele de până în 1989. Dacă pe vremuri o carte putea apărea într-un tiraj de la 12.000 de exemplare în sus, chiar şi cele de debut, astăzi este considerat un caz fericit când unui autor îi apare o carte în 1000-2000 de exemplare. Ca atare, drepturile de autor sunt mici, atunci când sunt primite, iar de trăit din ce publică un scriitor nici nu se poate pune problema. Există şi excepţii, dar ele pot fi numărate pe degetele de la o mână.

Mai este o mare problemă: difuzarea de carte. Poţi să cauţi liniştit la Sibiu o carte apărută la Timişoara, de exemplu, şi să nu dai de ea. (La fel de bine poţi să nu afli de existenţa ei.) Şi, din nefericire, exemplul e valabil şi pentru alte locuri din ţară. Revistele literare, cele mai multe, au parte de aceeaşi poveste.

Despre astfel de probleme au discutat în 18-19 noiembrie, la Sibiu, scriitorii şi criticii din ţară aflaţi la colocviul de proză "Şansele prozei româneşti", organizat de Revista Transilvania.

S-a pus, printre altele, problema traducerii scrierilor autorilor români în străinătate şi ce-ar fi de făcut pentru a impulsiona traducătorii, cei care sunt, precum şi formarea şi cointeresarea unora noi.

Un alt aspect discutat, deloc de neglijat, a fost acela de a face cea mai bună selecţie-alegere şi cum ar trebui ea făcută şi impusă.

Nu s-a găsit răspuns, dar e foarte important că există consens printre scriitori, critici şi editori.

Sarea şi piperul celor două zile de discuţii a fost prezenţa scriitorilor D.R.Popescu şi Ioan Groşan. Cei doi au fost premiaţi din partea revistei Transilvania şi au confirmat, participând efectiv la discuţii, faptul că problemele există, dar ele, cu răbdare şi cu vrere, pot fi rezolvate şi mai ales că... nu mor caii când vor câinii.a face cea mai bună selecţie-alegere, cum ar trebui ea făcută şi impusă.