Ani de cercetare și film
După doi ani de filmări, bazat pe cinci ani de cercetare antropologică aprofundată, filmul este mai mult decât un simplu documentar. El dezvăluie, fără a inoportuna, interiorul unei lumi tragice unde personaje extrem de puternice se luptă cu viața.
În filmul său, Dumitru Budrala (foto) reușește să iasă din stereotipiile consacrate despre țigani, cum că ar fi înapoiați, săraci, leneși, hoți și violenți, sau extrema cealaltă - conform căreia sunt învăluiți într-o aură de romantism de basm -, arătându-i în documentar ca pe niște oameni simpli, aproape normali.
Povestea blestemului
După închiderea colectivelor și a I.A.S.-urilor, rromii din Brăieșul, din Apuseni, au cam rămas pe drumuri. Iarna, ca să nu moară de foame, strâng nuiele subțiri din care fac coșuri și mături. Cu ele în spinare pornesc la drum, străbătând câte 30-40 de kilometri pe jos, pe ger, să le vândă prin sate. Înghețați și flămânzi, sunt dispuși să-și dea marfa contra porumb, cartofi, slănină sau o bucată de pâine.
Noaptea îi prinde fără adăpost și negociază cu sătenii să doarmă prin grajduri, pe paie, împreună cu animalele, ghemuiți unul în altul. Consolarea lor e că și Iisus Mântuitorul tot pe paie a dormit.
Pentru că aduce ghinion să aduci acasă marfa nevândută, la întoarcere dau foc măturilor, coșurilor și lingurilor. Nu le dau de pomană pentru că nici lumii nu îi e milă de ei.
Sarcinile din spinărlle rromilor rebegiți sunt grele. Drumul e anevoios. De vină pentru asta e numai ariciul, pentru că el a cerut lui Dumnezeu să facă dealuri și văi. Drept pedeapsă a fost blestemat să nu pună niciodată nimeni mâna pe el.
"Mama lui de ariciu!"