"Celălalt Cioran"

Somnul s-a instalat greu şi parcă auzeam vorbele rostite de Cioran în filmuleţul "Apocalipsa după Cioran", pe care Gabriel Liiceanu l-a făcut în 1995, în mansarda scriitorului, la Paris: "Ceea ce nu-i sfâşietor e superfluu, în muzică cel puţin".

Ca mulţi alţi români, am descoperit scrierile lui Emil Cioran după 1990, când au început să i se publice şi la noi. Am fost fermecat. Totul se potrivea ca o mănuşă gândirii mele. Îmi oferea soluţii şi îmi dăruia bucuria de a nu mă mai simţi singur pe lume şi neînţeles.

Am aşteptat cu nerăbdare seara spectacolului-lectură, nu numai pentru că era vorba de Cioran, ci şi pentru că aveam să-l revăd şi să-l ascult pe reputatul critic şi teoretician teatral, profesor la Sorbona, George Banu, stabilit în Franţa de la sfârşitul deceniului opt al secolului trecut. Şi pentru ca momentul să fie rotund, Grupul "Iza" se pregătea să însoţească demersul cioranian cu acorduri maramureşene.

Sibianul Cioran

Sala "Le Zebre", unde era şi clubul festivalului, s-a umplut până la refuz cu aproximativ două sute de oameni.

George Banu (foto) şi Patrick Le Mauff, directorul festivalului şi cunoscut actor, însoţiţi de acorduri mozartiene şi maramureşene, au ţinut publicul cu sufletul la gură mai bine de o oră şi jumătate şi mărturisesc că m-am simţit tare mândru că sunt sibian.

Cunoscut ca apropiat al scriitorilor Eugen Ionescu şi Emil Cioran, George Banu a făcut o selecţie a textelor din "Caietele" lui Cioran, apărute prima oară la prestigioasa editură Gallimard, în 1997, apoi traduse şi publicate în limba română, la editura Humanitas, în 1999 şi 2001, surprinzându-l în mai multe ipostaze. Astfel s-a materializat spectacolul "Celălalt Cioran", unde l-am reîntâlnit pe Cioran îndrăgostit de muzică, nervos şi surprinzător, derutant, tandru, împătimit al dialogului şi al confesiunii, făcând paralele între tare franţuzeşti şi româneşti, încărcat de umor şi sensibilitate.

"Se ştie că uitarea, stingerea ei, este cealaltă faţă, imperativă, a memoriei. Aceasta reţine fragmente în timp ce continente întregi se dezagregă. Puterile uitării depăşesc permanent resursele memoriei. Memoria e complet dependentă de om. Ea e supusă lui, gusturilor lui, pasiunilor lui, bucuriilor lui. De aceea ea trebuie din când în când ajutată. Din acest simplu motiv l-am ajutat pe <<Celălalt Cioran>> să se arate în faţa lumii", a mărturisit criticul teatral George Banu.

A doua zi dis-de-dimineaţă a urmat îmbarcarea spre Sibiul nostru şi al lui Cioran.

Electra lui Măniuţiu

Un cunoscut se mira cum e posibil ca toate spectacolele româneşti care sunt prezentate pe scenele lumii să aibă succes. E o realitate.

La Limoges, "Electra" sibiană s-a jucat în două seri consecutive (28 şi 29 septembrie), cu sala plină. Aproximativ 900 de spectatori, de fiecare dată, au aplaudat minute în şir sub cupola minunatului "Grand Theatre" din Limoges.

"În <<Electra>> suntem confruntaţi cu o societate tradiţională, fondată pe legi şi cutume arhaice, în plină criză şi supusă unui violent proces de transformare. Adaptarea mea, care plasează acţiunea în contextul spiritual al unei Românii profunde - Maramureşul - surprinde precis criza care marchează acest colţ de ţară", a declarat regizorul Mihai Măniuţiu ziarului francez "L'Echo".