de Andreea RAU

"Noaptea simt o persoană străină în casă. Nu o văd, doar îi aud paşii şi din când în când trânteşte uşile cu putere. Când citesc Psaltirea, simt cum respiră greu lângă mine. Odată am simţit cum se dă jos din pat de lângă mine. Iar pe fata mea o ameninţă cu moartea". Deşi pare, nu este un scenariu dintr-un film de groază. Toate lucrurile acestea se petrec în casa unei sibience, care crede că este bântuită de duhuri necurate.

Maria Muntean spune că, de 30 de ani, are parte de tot felul de întâmplări ciudate, rezultatul farmecelor făcute de soacra sa. SIBIANUL a stat de vorbă cu femeia, dar şi cu arhimandritul Modest Zamfir, un fel de "colecţionar" de astfel de cazuri, care ne-a dezvăluit cele mai şocante întâmplări la care a fost martor.

Cioc de pasăre în pernă

Maria Muntean are 55 de ani şi spune că problemele sale au început la câţiva ani după căsătorie. Primele semne care au convins-o pe femeie că este blestemată au fost hainele care apăreau din senin în dulap. "Găseam prin dulap haine şi tot felul de batiste care nu erau ale noastre. Mi-am dat seama că ceva nu e bine şi am început să îmi pun semne de întrebare. Am strâns toate hainele şi le-am dat foc", îşi aminteşte, cu teamă, femeia.

A descusut apoi pernele, pentru că cineva îi spusese că în cazul farmecelor, se întâmplă să găsească lucruri ciudate între pene. Şi aşa a şi fost. "Am desfăcut pernele şi m-am uitat printre pene. Am găsit pene cusute ca o floare cu aţă roşie. Am mai găsit şi cioc de pasăre. Nici nu vreau să îmi mai aduc aminte", se înspăimântă femeia. Şi cu pernele a procedat la fel ca şi cu hainele găsite în dulap. Le-a dat foc. "Le-am dat foc şi nu ardeau. Nu-mi venea să cred. Pur şi simplu stăteam lângă ele şi nu ardeau. Şi atunci le-am luat şi le-am aruncat în toaletă", explică Maria Muntean.

Bântuită de duhuri necurate

Pentru Maria Muntean şi familia ei, povestea devenea din ce în ce mai înfricoşătoare. "După ce mi s-au întâmplat toate astea cu hainele şi cu pernele, au început să mi se întâmple alte lucruri ciudate. Noaptea simţeam persoană străină în casă. Îi auzeam paşii pe podea, auzeam cum trânteşte uşile foarte tare. Şi nu pot să zic că era curent în casă, pentru că toate geamurile erau închise. Nu avea de unde să fie curent. Am simţit chiar cum s-a dat jos din pat de lângă mine. Îmi era foarte frică", povesteşte Maria.

Credincioasă din fire, femeia s-a refugiat în rugăciune. Nici atunci duhul necurat nu i-a dat pace. "De câte ori citeam Psaltirea, simţeam cum răsuflă greu lângă mine. Dar continuam să citesc. Apoi auzeam un zgomot foarte ciudat. Parcă era un batalion de şoareci care mergea pe hârtie", descrie ea.

"Mi-a făcut farmece când eram gravidă"

Maria are două fete şi un băiat. Cea mai mare supărare a ei este că blestemele s-au năpustit şi asupra fiicelor. "Eu cred că farmecele mi s-au făcut când eram însărcinată. Cred că farmecele le-a făcut cineva din neamul soţului meu, de mama lui. Dar nu vreau să mai spun nimic. Dumnezeu e sus şi vede. Mă doare sufletul că a ajuns şi la copiii mei. Gabriela, fiica cea mare, are 37 de ani şi cam o dată la trei luni intră într-o stare ciudată. Se rupe de realitate, ar dormi tot timpul. Nu poţi să te înţelegi cu ea. Într-o zi parcă era sălbatică. Îşi băga mâna în oala cu mâncare şi mânca. Ea nu este aşa. Ea este o finuţă şi are maniere. Starea asta o ţine cam o lună şi nu poate merge la serviciu şi nici să aibă grijă de copii. A schimbat multe locuri de muncă din cauza asta", se plânge femeia.

Drumul spre biserică

De curând, a avut probleme şi cu fata cea mică, Mihaela. În drum spre biserică, fetei i s-a făcut rău. Gura, mâinile şi picioarele i s-au încleştat. "Înainte de Înălţarea Domnului am plecat la biserică. Mi s-a făcut şi mie şi ei rău, ca un fel de leşin. Eu mi-am revenit, dar ei îi era rău în continuare. Când am ajuns în biserică era şi mai rău. Preotul o stropea cu aghiasmă şi ea striga: <<Am un şarpe în mine. Mă arde!!!>>. Când îi punea preotul crucea pe cap, se scutura şi striga: <<Lasă-l în pace pe părinte!>>. Vai, cât am mai tras cu ea!", povesteşte, îngrozită, femeia.

După multe dezlegări făcute de preot, fata şi-a revenit.

"Îmi spune că mă omoară"

Maria Muntean este văduvă de 7 ani. Înainte ca soţul ei să moară, a avut parte de o altă întâmplare. "De ceva timp, eu şi soţul meu dormeam în camere separate. Într-o zi am găsit la geamul din camera lui o pânză de paianjen, cu un paianjen mare cât o broşă. Am vrut să iau pânza şi paianjenul de acolo, dar fata cea mică m-a văzut şi mi-a zis:<<Mamă, nu o lua. Trebuie să o laşi acolo>>. Nu ştiu de ce, dar am ascultat-o. A luat-o soţul meu. După o lună de zile, soţul meu a murit. Farmecele pe care mi le-a făcut familia lui s-au întors împotriva lui. Asta cred eu. Viaţa alături de soţul meu nu a fost prea roz, tocmai din cauza blestemelor. Dar Dumnezeu mi-a dat putere şi am rămas lângă el", crede femeia.

De curând, Maria Muntean şi fiica ei, Mihaela, s-au mutat din vechea casă, dar creatura invizibilă le urmăreşte şi în noul apartament. Mihaela simte şi ea prezenţă străină. O strigă pe nume şi o ameninţă cu moartea. "Mă strigă pe nume şi îmi spune că degeaba se roagă părintele Cătălin (n.red. - preotul Cătălin Dumitrean - foto -, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Ardealului) pentru mine, că oricum o să mă omoare. La început mi-a fost frică, dar acum nu-mi mai este", spune Mihaela.

Femeia îşi încheie povestea spunând: "Suntem o familie distrusă". Şi crede că salvarea lor este doar credinţa şi biserica. "Eu nu am mers de la început la biserică, a fost greşeala mea. Dar cei care nu merg la biserică nici nu ştiu ce pierd", încheie Maria.

Colecţionarul de blestemaţi

Preotul Modest Zamfir a fost călugăr timp de 35 de ani la mai multe mănăstiri din ţară. Cazurile la care a participat par îngrozitoare şi, pentru mulţi, chiar imposibil de crezut. Însă călugărul a fost martor la toate. Deşi spune că nu e bine să povesteşti astfel de întâmplări, pentru că pe diavol e bine să îl laşi în pace, arhimandritul Modest Zamfir a fost de acord să ne dezvăluie câteva dintre ele. Şi le aminteşte pe cele mai şocante ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

"Era anul 1969. Eu eram în localitatea Mircea-Vodă din Tulcea. Un bătrân de 82 de ani, Nicolae Poponete, a venit la mine şi mi-a spus că în camera în care locuieşte s-a făcut o groapă care, treptat, a ajuns de dimensiunea unui butoi de varză. În fiecare noapte, bătrânul auzea vaiete şi urlete, care veneau din acea groapă. În plus, seara, vedea două gâşte, una albă, una neagră, care ciocăneau în geam. I-am spus omului să acopere groapa şi apoi voi merge să fac sfeştanie. Am fost şi am sfinţit casa. M-am aşezat chiar în locul în care fusese groapa. Nu mi s-a întâmplat nimic. Peste trei zile, a venit în vizită la bătrân o nepoată. S-a aşezat pe acelaşi loc, iar groapa a apărut din nou. Le-am spus să scoată tot din casă şi să sape sub podea. La 4 metri adâncime au dat de un sicriu, cu un schelet în el şi un alt sicriaş, cu 22 de capete de copilaşi. Am rămas înmărmurit. I-am scos şi i-am îngropat creştineşte într-un cimitir şi totul a fost bine", îşi aminteşte preotul.

Lucrăturile diavolului

A văzut multe întâmplări considerate de profani cel puţin ciudate. Însă preotul crede cu tărie că sunt lucrături diavoleşti. "Vorbeam într-o zi cu o profesoară despre duhuri rele. Îmi spunea că ea nu crede în aşa ceva. După ceva timp a venit iar la mine să îmi povestească ce i s-a întâmplat. Mi-a zis că era într-o zi acasă şi spăla rufe în baie. Şi a auzit că o strigă cineva: <<Mărioară!>>. Iese din casă, nu era nimeni. Tocmai ninsese afară şi şi-a spus că dacă ar fi venit cineva, s-ar fi văzut paşii pe zăpadă. Se întoarce înapoi în baie. O strigă din nou:<<Mărioară!>>. Iar iese din baie şi merge în sufragerie. Nimeni. Apoi, simte că o trage cineva de rochie. Nu vedea pe nimeni, doar simţea cum o trage de rochie. S-a speriat rău şi s-a dus şi a aprins o candelă. De atunci, a început să creadă în duhuri rele", povesteşte Modest Zamfir.

Suflet într-un os

Tot la categoria "case bântuite" se înscrie şi următoarea întâmplare. "A venit o femeie la mine şi mi s-a plâns că soţul ei a paralizat de la brâu în jos şi că aude ţipete din grindă. M-am dus la ei acasă, am cerut un ciocan şi l-am întrebat pe soţul ei unde se aud ţipetele. <<Aici se aude?>>, întrebam eu. <<Nu, mai încolo>>, îmi răspundea el. Până am ajuns în locul de unde auzea. În locul acela am dat una cu ciocanul şi a sărit o bucată din grindă. În bucata aia era un os şi în gaura pe care o făcusem, de asemenea. M-am gândit atunci că blocul în care locuia familia a fost construit pe un cimitir vechi. Şi cine ştie ce sufleţel a fost în osul acela de striga... Omul bolnav şi-a revenit, s-a făcut bine şi s-a dat jos din pat", spune el.

Moartea călugărilor

Următoarea poveste l-a marcat mult pe fostul călugăr. Şi-a pus multe întrebări, dar nu a găsit nici acum răspunsurile.

"Această întâmplare a avut loc prin 1974, la muntele Athos. Într-o mănăstire vieţuiau şapte călugări. Cel mai tânăr avea 75 de ani, iar cel mai în vârstă avea 112 ani. Patru dintre ei erau imobilizaţi la pat şi ceilalţi trei ţineau slujbele. În noaptea de Înviere, la sfârşitul Liturghiei, cei trei au dorit să îi aducă în biserică şi pe cei imobilizaţi la pat. I-au ridicat cu greu şi i-au adus în mănăstire. Imediat după ce au ajuns toţi cei şapte călugări, a căzut o bucată dintr-o stâncă peste mănăstire şi i-a făcut zob pe toţi. De ce nu a căzut piatra doar peste cei trei? Sau de ce nu a căzut când nu era nici unul în mănăstire? De ce n-a căzut peste cei patru imobilizaţi la pat? Nu putem comenta. Aşa s-a întâmplat şi cu o soră de la Mănăstirea Polovraci care s-a dus la cişmea să spele vasele. Era ziua de Sfântul Ilie. Şi deodată un trăsnet a căzut asupra ei şi a carbonizat-o. Există o rânduială a lui Dumnezeu, pe care noi nu o cunoaştem", explică preotul Modest Zamfir.

Farmece în cafea

Există tot felul de trucuri de care oamenii se folosesc pentru a face rău. Sunt farmece pe care le practică, în special, vrăjitoarele. "Sunt persoane care vor să facă rău cu orice preţ. De exemplu, pun copită de cal mort prăjită în cafeaua celui care vor să îi facă rău, să păţească ceva, să dea maşina peste el sau peste o persoană dragă. Sau se duc la maternitate, iau copii morţi şi le iau buricul. Îl pun la uscat şi pun în cafea. Nici nu vă imaginaţi câte făcături sunt", încheie Modest Zamfir.

Că sunt sau că nu sunt, fiecare dintre noi crede în funcţie de ceea ce a trăit. Lumea pe care n-o vedem, dar o simţim de multe ori, se prăvăleşte uneori în lumea reală.

Cu diavolul luptă doar cei curaţi

Ioan Streza este preot de 28 de ani, în Răşinari. Nu i-a fost dat să vadă multe cazuri şocante, însă de unul dintre ele îşi aminteşte cu groază. "Eu n-am văzut aşa ceva!", se minunează preotul.

"Eram la o mănăstire în Ioneşti, Teleorman. Eram mulţi preoţi şi cădelniţam printre lume. La un moment dat, o fată începe să ţipe foarte tare: <<Nu sunteţi niciunul curaţi. Vă plac femeile, banii, casele. Nu puteţi să mă scoateţi>>. Patru bărbaţi nu puteu să o ţină. În acelaşi timp a început să ţipe şi un băiat. Fata i-a smuls crucea din mână unui preot şi a aruncat cu ea după un alt preot. L-a nimerit în gură şi i-a spart buza. Cât timp a ţinut slujba, ei ţipau. După ce s-a terminat, s-au liniştit şi am putut sta de vorbă cu ei. Mi-au spus că nici ei nu ştiu ce li se întâmplă. Că o dată la câtva timp intră în starea asta", povesteşte preotul Streza.

Tot el spune că nu orice preot se poate lupta cu diavolul, ci doar cei curaţi. "Unul dintre cei mai mari duhovnici, Arsenie Boca (n. red. - foto), spunea aşa: <<Fără viaţă curată, nu vă luptaţi cu diavolul, că vă înfrânge!>>. Călugării chiar au puterea de a se lupta cu Necuratul", spune Ioan Streza.

---

Strigoii

Despre cei care în timpul vieţii se ocupă de farmece se spune că, după moarte, nu îşi găsesc liniştea în pământ şi vin să-i bântuie pe cei vrăjiţi. Fermecătoarele şi descântătoarele erau considerate mai puternice decât dracii şi puteau fi recunoscute prin faptul că nu aveau păr pe frunte şi nu puteau intra în biserică. Conform credinţelor populare, strigoii îşi exercitau puterea asupra celor vii, mult timp după moarte, mai ales dacă acestea erau alimentate de prezenţa unei epidemii. Dacă forţele rele le aduceau boală şi sărăcie, ţăranii credeau că ajutorul preoţilor va schimba vrăjile ce le-au fost făcute.

Preoţii apar, în gândirea populară, ca cei care se luptă cu strigoii şi au rol în desfacerea farmecelor, deşi acest fapt le este interzis de canoanele bisericeşti. Practicile magice observate în zona Sibiului apar şi în cărţi bisericeşti, mai precis în circulare episocopeşti şi protopopeşti din secolul XIX. Implicaţia preoţilor în "credinţa deşartă", aşa cum erau considerate superstiţiile populare, era aspru pedepsită.