Greu graiul românesc

Jonathan Scheele vorbeşte fluent engleza, franceza şi germana. De-ajuns pentru a se înţelege cu autorităţile de la Bucureşti, ar spune unii. Dar Scheele nu. A avut ambiţie să înveţe şi româna de cum s-a mutat la noi: "Eram aici de o săptămână când l-am cunoscut pe Mihai Gânj, un tânăr profesor din Reghin. Mai predase limba română unui alt coleg de-al meu şi l-am rugat să mă înveţe şi pe mine".

Timp de un an şi jumătate, Jonathan Scheele a studiat intensiv gramatica română. "Eu aveam două sesiuni pe săptămână. Îmi aduc aminte că începeam de dimineaţa, de la 8 şi terminam pe la 10 fără un sfert. Imediat după mine, la ora 10, începea cursul şi soţia", spune diplomatul. După câteva luni, însă, Sarah Scheele a renunţat la cursuri, din cauza programului foarte încărcat.

Cu zâmbetul pe buze, Scheele recunoaşte însă că nu-i prea plăcea să-şi facă temele: "Primeam teme pentru acasă foarte mari, dar nu le prea făceam. Recuperam însă, pentru că eram atent la lecţii".

Noroc cu franceza

Cât de greu i-a fost unui englez să dezlege misterele graiului românesc? "Nici acum nu le-am dezlegat şi probabil nu o voi face niciodată", spune cu modestie.

Recunoaşte, însă, că i-a fost de mare ajutor faptul că ştia franceza. "Limba este reprezentativă pentru modul de gândire al unui popor, are un impact semnificativ în planul relaţiilor interpersonale. Pot spune, din acest punct de vedere, că limba română este o limbă complexă, la fel ca şi poporul român şi ca istoria acestui neam. Gramatica e mai grea chiar şi decât gramatica limbii franceze", spune Scheele.

Acum cunoaşte îndeajuns româna, încât observă "nuanţele" regionale din cuvintele românilor. Graiul ardelenesc îi este cel mai drag şi îl înţelege cel mai bine. În schimb, face eforturi mai mari să-şi dea seama ce spun moldovenii.

Eminescu&Enescu

De cum a început să o "rupă" pe româneşte, Jonathan Scheele spune că s-a şi apucat de citit: "Am citit poezii de Mihai Eminescu, îmi plac foarte mult, dar şi câteva piese de I.L.Caragiale".

Şi, pentru că auzise foarte multe cuvinte de laudă la adresa operelor lui Sadoveanu, a savurat şi câteva romane scrise de scriitorul moldovean. "Nu m-am încumetat însă la romane în limba română, aşa că am citit traduceri în limba engleză", spune Scheele.

Nu doar literatura română l-a fascinat pe diplomatul britanic. Acesta spune că şi muzica românească, mai ales colindele şi muzica populară, i s-au lipit de suflet. Iar dintre compozitorii români, cel mai mult îl place pe George Enescu.

România printre străini

Ambasadorul se declară fascinat şi de istoria românilor şi spune că apreciază în mod deosebit faptul că la noi, spre deosebire de alte ţări, e recunoscut la orice nivel multiculturalismul.

Chiar înainte de a avea orice legătură cu România, spune că urmărea cu atenţie evenimentele care se petreceau aici. "La începutul anilor '90 ştiam despre România numai lucruri rele: despre Ceauşescu, despre orfani şi despre mineriade. Îmi aduc aminte, însă, distinct, despre violentele episoade din timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Eram la Avignon, la fratele meu. Ne-am tot uitat la televizor, am văzut imagini până la procesul lui Ceauşescu. M-a impresionat apoi faptul că, în 28-29 decembrie, tot centrul istoric din Avignon era plin de francezi şi români stabiliţi în zonă, care fluturau steaguri româneşti, găurite în locul stemei comuniste. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la Bruxelles, şi în faţa ambasadelor din mai multe state europene. Din păcate, acest sentiment de apropiere dintre statele din Europa occidentală şi România s-a pierdut în anii '90", regretă comisarul UE.

Deştepţi şi glumeţi

Dacă-l întrebi despre români, Jonathan Scheele se grăbeşte să ne facă "deschişi, deştepţi şi glumeţi". Creativitatea este o altă caracteristică pe care diplomatul le-a recunoscut-o românilor, de cum a început să se familiarizeze cu cultura noastră. În schimb, spune cu tristeţe că regretă faptul că românii nu sunt încrezători în propriile forţe.

Ceva mai greu îi este, însă, să se hotărască asupra regiunii ori judeţului care l-a impresionat cel mai mult. Încearcă să "scape" cu o glumă: "Un ambasador american spunea că răspunsul standard pentru un diplomat la astfel de întrebări este: locul în care se află la momentul respectiv. Acum sunt în Bucureşti, deci Bucureştiul", glumeşte Scheele.

Maramureş, mon amour

Câteva secunde mai târziu, "riscă" un răspuns: Maramureşul. Tradiţiile, casele, mâncarea, dar şi pălinca; acestea au fost atu-urile cu care moţii l-au convins că zona lor e cea mai frumoasă.

În cinci ani în România, Scheele a avut timp să se plimbe foarte mult prin ţară, aşa că imediat găseşte cu ce să completeze lista de "destinaţii româneşti preferate": Bucovina, Delta Dunării şi Banatul. "Îmi plac, însă, şi anumite zone din Oltenia şi, bineînţeles, Sibiul, primul oraş din România pe care l-am vizitat, după Bucureşti. Chiar acum mă pregătesc să merg la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu (n.r. - interviul a fost luat în cursul săptămânii trecute)", a mai spus Scheele.

Cam aşa îşi descrie Jonathan Scheele "aventura" românească. "Au fost cinci ani frumoşi, ne-am făcut foarte mulţi prieteni şi am cunoscut o ţară şi un popor incredibile", spune el.

Acum se pregăteşte să ne părăsească pentru că, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, postul său va dispărea. Probabil, se va întoarce la Bruxelles.

Sânge european

Jonathan Scheele este englez cu acte în regulă. Cu toate acestea, în venele sale curge şi sânge german, irlandez, galez, italian şi francez. Amestecul de origini europene se datorează, în principal, bunicului din partea tatălui, chimistul August Scheele.

Originar din Germania, acesta s-a stabilit cu familia, la începutul secolului XX, în Londra, unde a pus bazele filialei britanice a firmei nemţeşti Bayer. Bunica, la rândul ei, avea "rădăcini" italiene şi franceze.

Din partea mamei, Norah, diplomatul moşteneşte originile irlandeze şi galeze.

Fratele de la Ford

Jonathan Scheele are un frate foarte cunoscut în industria auto. Este vorba despre sir Nick Scheele (foto), britanicul care a condus celebra firmă Ford patru ani, între 2001 şi 2005.

Scheele, ajuns acum la 62 de ani, şi-a petrecut aproape 40 de ani lucrând pentru Ford. Sub conducerea sa, filiala europeană a cunoscut un avânt spectaculos din 2000 încoace.

De 3XDoctor Honoris Causa

De când se află în România, Şeful Delegaţiei Comisiei Europene a primit nu mai puţin de trei titluri de Doctor Honoris Causa. Universităţile care i-au acordat o astfel de distincţie lui Jonathan Scheele sunt cea din Oradea, Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara şi Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi (foto).

O viaţă în Comisie

Jonathan Scheele s-a născut în 7 noiembrie 1947, în Essex - Marea Britanie. Este licenţiat în Mecanică şi Economie la Cambridge.

În 1974 şi-a început activitatea profesională în cadrul Comisiei Europene, unde a fost la început Coordonator al Diviziei pentru Industria Textilă şi al Diviziei pentru Regiunea Mediteraneană, Secretar 1 şi apoi Consilier la Delegaţia Permanentă. În perioada 1988-1992 a fost Coordonator Principal, apoi Şef al Departamentului de Servicii din cadrul Direcţiei Generale pentru Relaţii Externe a Comisiei Europene şi negociator din partea Comisiei în Runda Uruguay. În anii '90 a fost Şef al Diviziei pentru Relaţii Internaţionale în domeniul Transportului şi apoi Şef al Diviziei Asia de Sud-Est.