Oala cu litere
DE-A GAZUL RUSULUI

16 Ianuarie 2006

Ce mai freamăt, ce mai zbucium, cu gazul ăsta rusesc!

Putin nu e prost deloc. În mintea lui KGB-istă se află în plină floare gândul de-a avea Europa la picioare, cel puțin din punct de vedere energetic, dacă altminteri nu prea mai are cum.

E destul de clar că dacă eurounioniștii nu se mișcă rapid pentru găsirea și dezvoltarea altor surse de energie decât gazul rusesc, au cam pus-o de mămăligă. Dacă se supără Ivan, firește. Pentru că nu-i de glumit.

Întâmplarea cu stoparea gazului înspre Ucraina și țările U.E. abonate la arderea combustibilului rusesc contrazice întrucâtva spusa lui Petre Țuțea cum că : "Rusul e contraindicat la gândire, ca sifilisul la creier!". De data asta rusul a gândit, s-a dumirit ce armă strașnică are la îndemână și se pare că unii vor cam da cu mucii în fasole.

Partea cu gândirea, însă, nu are nimic de-a face și cu noi românii, deci pică. Pentru noi nu e valabilă decât partea a doua (aia cu fasolea și mucii). Drept dovadă stă marele avantaj pe care l-am câștigat, prin forțe proprii, în fața întregii Europe: acela de a plăti cel mai mare preț pe gazul de stepă.

Asta ca asta, dar se pare că nu-i de ieri de azi. Cică de vreo 11 ani România plătește peste prețul pieței.

În fond asta n-ar trebui să ne neliniștească, ci mai degrabă să stabilească clar și pentru totdeauna, pentru tot mapamondul, că românii sunt niște boieri și ei plătesc oricât, că au de unde. Și chiar dacă n-au, tot vor plăti pentru că în luna noiembrie a anului trecut s-a renegociat cu rușii (vezi Șereș & Co) și s-a stabilit prețul, până în anul 2030, de 285 $ pe mia de metri cub de gaz .

Curios din fire am înșfăcat calculatorul și am pus mâna pe factura la gaz pe decembrie. Am calculat frumușel și am constatat că am plătit gazul pe ultima lună a anului trecut cu 252 $ mia de metri cubi, cu tot cu TVA. Și dacă tot mă aflam cu socotitorul în mână am fost curios și cu ce preț voi arde gazul după proaspăta scumpire cu 17%. Mi-a ieșit 294 $, cu tot cu TVA. Peste prețul lui Șereș. Și asta se întâmplă la câțiva km de celebra mare pungă cu gaz a Mediașului.

Din ziua aceea nu mai am somn, pentru că am constatat că salariul meu nu crește deloc în ritmul scumpirilor și nici nu s-a întâmplat vreodată să fie așa.

Dar lui Șereș chestia asta sunt convins că nu-i spune absolut nimic.