Nu mai știu exact ce încercam să explic unei clase de 35 de elevi, cert este că am pus întrebarea: "Câți dintre voi locuiesc cu ambii părinți?". 21 dintre ei au ridicat mâinille spre cer și au coborât privirile spre pământ. În momentul acela am dat pauză.
Cănd aveam 14 ani, adică eram în clasa a IX-a, nu m-a întrebat nimeni ce i-am întrebat eu pe copii. Dacă ar fi făcut-o cineva, cu siguranță aș fi fost printre cei cu privirile în pământ și cu mâinile ridicate.
Eu aveam zece ani și fratele meu doar 6 luni când părinții noștri au divorțat. Justiția ne-a împărțit "frățește": fratele meu a rămas cu mama, eu cu tata. Mama a plâns. Tata s-a recăsătorit.
Noua mea mamă era învățătoare și se purta foarte frumos, nu mă pot plânge de nimic, nu am nici un reproș pentru ea, însă îmi lipsea mama mea adevărată. Mama a continuat să plângă ani buni. Tata încerca să mă îmblânzească, dar nu prea reușea. Mama cea nouă a ajuns să plângă și ea pentru că mie mi-era dor de mama mea adevărată. În clasa a XI-a am cerut să mi se ia o gazdă și să locuiesc singur. Mama nu mai plângea, se obișnuise deja să aibă lângă ea doar pe unul dintre copiii ei. Mama cea nouă plângea din ce în ce mai des. Tata era mai tot timpul împărțit între fabrica unde era inginer și liceul unde era profesor. Îmblânzirea mea întârzia să aibă loc.
La începutul clasei a XII-a tata și mama ce nouă au divorțat. Eu m-am simțit eliberat. Am terminat liceul locuind numai cu tata, pe care îl vedeam foarte rar. Mama aflase și reîncepuse să plângă. Cât am fost în armată tata s-a îmbolnăvit grav și a stat multe luni prin spitale. Era din ce în ce mai slăbit. Când eram pe la mijlocul celui de-al doilea an de facultate iubita mea m-a anunțat că vom deveni frați. Mama ei se căsătorea cu tata și iubita îmi devenea soră. Mama plângea. Tata și cea mai nouă mamă a mea erau fericiți. Chiar erau. Soră mea vitregă era nefericită. Eu eram bulversat. Așa am rămas preț de vreo trei ani, până cei doi fericiți au divorțat. Fosta mea soră vitregă s-a căsătorit cu un englez și a plecat în Anglia. Între timp a divorțat și ea. Eu m-am apucat serios de scris.
Anul trecut mama s-a recăsătorit. Avea 64 de ani bătuți pe muchie. 30 de ani trecuseră între divorțul ei de tatăl meu și căsătoria cu noul ei soț. Între timp tata a murit. Mama a plâns.
Noul soț al mamei mele o iubește pe mama. Mama îl iubește pe noul ei soț.
Fratele meu nu a putut fi îmblânzit. A plecat în alt oraș al țării. Vorbim deseori la telefon, ca niște frați, deși ne-am văzut foarte rar în ultimii 31 de ani.
Eu am scris rândurile astea, mă gândesc la copiii cu mâinile ridicate în văzduh și cu privirile plecate în pământ, încerc să nu mă văd și pe mine printre ei, dar nu reușesc.ubește pe mama. Mama îl iubește pe noul ei soț.
