Lupta cu șinele
Totul a început în 1836, când, printr-o decizie a guvernului de la Budapesta, s-a inițiat un proiect ce viza construcția unei căi ferate care să lege Austro-Ungaria de țările orientale. Inițial, linia urma să treacă și în orașul de pe malul Cibinului.
Intervențiile orașului rival - Brașovul - pe lângă curțile străine au dus la devierea aceasteia, iar Sibiul urma a fi legat de circuitul feroviar doar secundar - prin Copșa Mică.
Expertiză austriacă
Zece ani au luptat nemulțumiții Sibiului cu reprezentanții guvernului, protestând și intervenind pe lângă curțile Vienei și Budapestei. Au cerut renumitului inginer austriac Karl Von Ghega să arbitreze disputa lor cu autorităle maghiare. "Ar fi cea mai mare greșeală dacă, de dragul unor interese particulare, s-ar prefera unele linii mai puțin prielnice pentru traficul mondial, părăsindu-se traseul Arad-Sibiu-Turnu Roșu spre Valea Oltului, soluție care, sub raportul rentabilității, ar depăși toate căile ferate construite până acum", arăta acesta într-o expertiză întocmită în anul 1858.
Zadarnic, însă. Prima și singura lor legătură feroviară, cu o lungime de 45 de km, se făcea - în mod oficial din 11 octombrie 1872 - prin Copșa Mică. Evenimentul a fost relatat cu entuziasm în ziarul Telegraful Român: "Astăzi va fi prima escursiune cu un trenu deosebitu pre linia drmului de feru deschisă în urmă. Escursiunea are de țientă Mediașului. Din acele audite, numerele participanților trece peste 800", stă scris sub însemnul rubricii Varietăți.
Deviere maghiară
Îndârjiți de hotărârea nefavorabilă lor, dată de guvernul de la Budapesta, sibienii constituie, în 1866, Comisia Specială a celor 7, însărcinată cu strângerea de resurse din fonduri proprii pentru construirea de căi ferate. În anul 1889 se încep demersurile pentru construirea uneia dintre cele mai controversate linii de cale ferată din toate timpurile: Sibiu-Făgăraș. Sesizând intenția sibienilor și a făgărășenilor de a se uni cu Brașovul printr-o linie ferată ce traversa o zonă cu populație compact românească, Guvernul de la Budapesta ripostează prompt. Redirecționează linia de cale ferată din Făgăraș spre Sighișoara, pe un teritoriu preponderent maghiarizat. Presa vremii critică vehement reacția administrației maghiare. "64 de comune românești se vor robi pentru această cale ferată pe 50 de ani" este arătat într-un articol al Gazetei de Transilvania din 7 august 1889.
Banii din tren
Valoarea construcțiilor liniei Sibiu-Brașov a fost estimată, în anul 1889, la suma de 1,1 milioane de florini. Guvernul din Budapesta a aprobat, în același an, o lege conform căreia costurile urmau a fi suportate în mare parte de către comunitățile locale: Comitatul Făgăraș plătea 400.000, Comitatul Sibiu 200.000, comunele Comitatului Sibiu 100.000, iar autoritatea maghiară 300.000 de florini.
Pentru folosirea acestei linii, au fost înființate 2 companii - Societatea Căilor Ferate Vicinale (cu sediul în Făgăraș) și Societatea Anonimă a căilor ferate Sibiu, reunite în anul 1908 în Societatea Anonimă a căilor ferate locale ale Ardealului de Sud, cu un capital de 20,228 de milioane de coroane și 253,4 km de cale ferată.
Deschiderea oficială a circulației pe tronsonul Sibiu-Făgăraș este descrisă și în presa vremii: "Nu s-a auzit nici un cuvânt românesc nici la gară, la cele mai multe gări nu a aflat nimeni de sosirea primului tren" (Tribuna Sibiului, 20 noiembrie 1892). Au fost ținute cuvântări ale reprezentanților comisiei ministeriale, veniți să ia parte la festivități. "Un singur adevăr nu a știut să le spună nimeni acestor domni avântați: că sibienii și făgărășenii au construit o cale ferată prin sacrficiu propriu, fără sprijinul guvernului de la Budapesta", arată inginer Radu Bellu în studiul său, "Monografia căilor ferate române".