După Dictatul de la Viena, Facultatea de Litere şi Filosofie de la Cluj se refugiază la Sibiu. Aflaţi în plin război, între penibila propagandă naţionalistă a regimului Antonescu şi instaurarea comunismului, tinerii studenţi-scriitori membri ai Cercului Literar de la Sibiu şi-au asumat spiritul de libertate publicând în revista "Viaţa" din 13 mai 1943 o scrisoare, purtând titlul "Ardealul estetic", adresată lui Eugen Lovinescu, mentorul Sburătorului.

În scrisoarea cunoscută sub titulatura "Manifestul Cercului Literar din Sibiu", membrii cercului îşi expuneau convingerile literare în descendenţă maioresciană, aflate în contradicţie cu ideile sămănătoriste.

Lumea literară a vremii a fost destul de bulversată, totuşi Lovinescu a răspuns cu o demnitate obosită şi le-a lăudat pornirea.

Apoi, în primul număr al Revistei Cercului Literar, ianuarie 1945, a fost publicat un text programatic, purtând titlul "Perspectivă", elaborat de I. Negoiţescu, în care sibienii repudiau ruralismul folclorizant, provincialismul veleitar şi proclamau viaţa urbană drept mediul propice al creaţiei artistice.

Un subtitlu scurt...

A fost o distanţare de matcă, nu o ruptură. Ei puneau accent pe creaţia individuală, având un program estetic larg, inamicul numărul unu fiind păşunismul. Voiau să facă o artă racordată la universal, păşind dincolo de micimea tradiţionalismului sămănătorist. Cereau emanciparea baladescului, resurecţia baladei, clarificarea ideii poetice, fiind adversari inteligenţi ai poeziei pure. Şt. Aug. Doinaş, Radu Stanca şi I. Negoiţescu au rămas în istoria literaturii române cu opere de nezdruncinat. Era imperioasă o disociere între etic, estetic şi etnic, cu intenţia de a face o literatură bună şi înaltă în spaţiul culturii majore.

Revista Cercului Literar de la Sibiu a avut doar şase apariţii cu totul, din ianuarie până în august 1945. În ciuda perioadei scurte de apariţie, gruparea literară sibiană a devenit comparabilă cu "Junimea", cu cercul "Vieţii Româneşti" sau cu "Sburătorul", fiind de o înaltă consistenţă intelectuală şi înălţime teoretică.

Ce s-a întâmplat cu cerchiştii?

Au avut aproape 20 de ani de interdicţie de a publica. Unii au făcut şi puşcărie. Menirea lor s-a împlinit mai târziu. Au avut cariere pline şi îndelungate. S-au susţinut reciproc în presa vremii. Interludiul sibian a fost o ucenicie bună, un prag important decisiv.

Naşterea revistei "Euphorion"

Ion Negoiţescu, criticul Cercului, a vorbit pentru prima dată de euphorionism. După patru decenii visul de tinereţe al cerchiştilor s-a împlinit. În anul 1990 apare la Sibiu revista Euphorion, numele fiind al fiului lui Faust şi Elenei, care semnifică, de la Goethe încoace, unificarea totală a spiritului latin cu cel germanic, al spiritului clasic-antic cu cel romantic-modern, devenind un simbol al permanentei resurecţii a poeziei şi a creaţiei artistice.

În prezent revista "Euphorion" este una dintre cele mai apreciate reviste culturale din ţară, reuşind să ducă spre viitor stindardul năzuinţelor scriitorilor de la Cercul Literar de la Sibiu.

	TIME OUT