La Șura Mică, un cozonac crește dintr-un aluat, cât alții din trei. "Maeștrii" cozonacilor spun că au descoperit rețeta perfectă. Tăvile în care sunt preparate bucatele au 67 de centimetri lungime și cantitățile ideale de ingrediente.
O felie de cozonac cu un pahar de lapte cald. Sau o felie de cozonac alături de un ou roșu. Sau o felie de cozonac alături de un pahar de vin și muzică lăutărească. Cozonacul este una dintre bucatele tradiționale ale românilor, potrivite în orice ocazie.
Tăvile obișnuite, de aproximativ 20 de centimetri, intră perfect în cuptorul aragazului. Tăvile Elenei Șchiopotă, însă, sunt ceva mai speciale. Sunt de trei ori mai mari și au nevoie de un cuptor special.
De la sași
Elena și Nicolae Șchiopotă trăiesc în Șura Mică. Imediat după Revoluția din 1989, cei doi s-au gândit să intre în afaceri.
Familia Șchiopotă a cumpărat tăvi de cozonaci de un metru lungime de la sașii care plecau în Germania. După ceva timp, Elena și Nicoale au modificat lungimea tăvilor. "Le-am tăiat de la un metru, la 67 de centimetri. Așa lucrăm mai ușor cu ele, iar cantitățile folosite sunt exact pentru dimensiunile astea", spune Elena.
Ca la bunica
Cozonacii "la metru" din Șura sunt "ca la mama acasă". "Cozonacii din magazin au tot felul de aditivi și de conservanți. La noi nu o să vedeți așa ceva", se laudă Elena.
În alegerea ingredientelor, Elena este foarte exigentă: "Mă uit întotdeauna la caracteristicile făinii. Anul ăsta, din păcate, nu a fost o făină prea bună, pentru că de la atâta ploaie, bobul de grâu a încolțit".
Afacerea familiei Șchiopotă merge cum nu se poate mai bine. Nu lucrează decât la comandă. "Noi nu facem cozonaci pentru a-i vinde prin magazine. Facem pentru nunți cel mai mult, dar și la comandă, de sărbători", povestește Elena.
Vestea cozonacilor "la metru" din Șura s-a dus peste hotare. Au fost comenzi din Germania, Statele Unite, Spania și Italia. Românii care s-au căsătorit acolo sau care de sărbători au fost departe s-au simțit un pic mai aproape de casă dacă au mâncat cozonacii din Șura.