Trecătoarea Nangpa La, 5.716 metri altitudine. Într-o parte - Tibetul chinezesc, în cealaltă - Nepalul, iar de jur-împrejur, piscurile semeţe ale Himalayiei, zăpadă şi ger tăios. Natura pare singurul duşman al omului în aceste zone, ai zice. Greşit! Trecătoarea, una dintre puţinele şanse ale budiştilor din Tibet de a ajunge la exilatul Dalai Lama, se transformă pe loc în pluton de execuţie dacă grănicerii chinezi prind vreun fugar în vizorul puştii. Teroarea domneşte de aproape 50 de ani şi nimeni nu ştie cu exactitate câţi budişti zac morţi sub gheţar...

Cameramanul potrivit...

Despre crimele de la graniţa cu Nepalul vorbeşte toată lumea, de când Tibetul a intrat sub ocupaţie chineză, la mijlocul secolului trecut, dar nimeni nu a avut curajul să aducă dovezi clare în acest sens. Până la cameramanul Pro TV-ului, Sergiu Matei, care a filmat în septembrie anul trecut cum grănicerii chinezi au deschis focul asupra unui grup de tibetani care vroiau să treacă dincolo de froniteră. O călugăriţă a murit atunci şi alţi doi călugări budişti au fost răniţi.
Operatorul plecase într-o expediţie în luna august, dar un edem l-a obligat să renunţe la "cursă". În 30 septembrie se afla într-o tabără la câţiva kilometri de trăcătoare. "Când am auzit focurile de armă am crezut că se distrează colegii mei, dar apoi am văzut şirul de oameni înaintând prin zăpadă şi mi-am dat seama ce se întâmplă. Am pornit camera. Nu-mi venea să-mi cred ochilor!", mărturiseşte el. Sub "ochiul" camerei sale avea să moară, câteva minute mai târziu, şi călugăriţa de 17 ani. "Ştiam că nu am voie să mă manifest, pentru că, dacă s-ar fi prins autorităţile că filmez, aş fi avut probabil aceeaşi soartă cu cei din faţa mea. Dar când am văzut oamenii căzând, am început să fluier. Nu puteam să stau impasibil", spune Sergiu.
În tot acest timp, în jurul lui, alţi 300 de alpinişti şi însoţitorii lor priveau scenele îngheţaţi de frică şi, deşi ar fi putut filma şi ei, s-au temut. Nici măcar unul singur, în afară de Sergiu, nu şi-a mai pornit camera de filmat.

În pericol!

Curajul nu l-a părăsit pe Sergiu nici când, la câteva minute după filmare, a găsit într-un cort al taberei lor un tibetan care fugea din calea autorităţilor chineze. I-a dat ceva de mâncare, nişte haine şi l-a ţinut ascuns.
Tot cu sânge rece a scos din Tibet şi caseta incriminatoare, imaginile surprinse de el făcând mai apoi încojurul lumii. Sergiu Matei a ajuns, în câteva săptămâni, o adevărată legendă vie pentru organizaţiile care luptă pentru drepturile tibetanilor, cum ar fi cea condusă de Richard Gere. A semnat rapoarte despre teroarea la care sunt supuşi budiştii, a primit oferta de a juca într-un film alături de actorul hollywoodian şi luna viitoare se va afla în vizită la Dalai Lama, care l-a invitat să-i mulţumească pentru ce a făcut pentru budiştii tibetani. "Nu mă cred vedetă, cred că am făcut ce ar trebui să facă fiecare dintre noi pentru cei din jur. Nu e prima dată când încerc să salvez un om: am mai făcut-o la inundaţiile de la Torceşti, când am scos din apă oameni, animale... E omeneşte să ajuţi!", se confesează operatorul ProTV.
Cu toate acestea, atunci când vorbeşte despre ce s-a întâmplat în 30 septembrie în Himalaya, un fior de teamă îl străbate la gândul că acum e în pericol. "Nu am fost ameninţat direct, dar am primit telefoane <<ciudate>>. Nu cred că sunt în pericol iminent, dar cu siguranţă în China nu voi mai merge niciodată. În mod cert, dacă voi primi ameninţări, mă voi ascunde. Nu mi-e teamă de moarte, dar sunt tânăr, mai am multe de făcut", spune el.

46 de zile în Tibet

Sergiu Matei a plecat spre Himalaya în august 2006, iar până să înceapă căţărarea propriu-zisă a avut ocazia să vadă cum se trăieşte în Tibet. "E jale", spune el, total dezamăgit. "Pietre, bolovani, oameni săraci, nici apa nu e bună de băut. Câteva zile îţi sunt de ajuns să îţi dai seama care e regula numărul 1 la ei: oficial Dalai Lama nu există, deşi e foarte viu în sufletele tuturor budiştilor", explică Sergiu.
Oamenii îşi câştigă existenţa crescând iaci şi cultivând secară şi nu au aproape deloc contact cu lumea din afară. Televizoarele, Internetul sau telefonia le sunt străine, şi numai 50% dintre ei ştiu să scrie şi să citească - arată recensămintele.
Cel mai dureros pentru tibetani este însă faptul că nu îşi pot manifesta liber credinţele religioase. Raportul întocmit de asociaţia lui Richard Gere, International Campaign for Tibet, susţine că 45% dintre tibetanii care fug din ţară sunt călugări sau călugăriţe, în vreme ce mai bine de o treime sunt copii trimişi de părinţi în India să studieze.
Acelaşi raport apreciază că în 2006 au reuşit să treacă graniţa în siguranţă între 2.500 şi 3.500 de tibetani. Perioada preferată a fugarilor este miezul iernii, când ninsoarea şi gerul le acoperă imediat urmele.

În chinuri spre Dalai Lama

Raportul asociaţiei lui Gere vorbeşte detaliat, folosind declaraţiile a zeci de martori, despre pericolele drumului din Tibet spre Dalai Lama. Grupurile se organizează în jurul unei călăuze care cere fiecărui fugar sume cuprinse între 450 şi 650 de dolari. Sunt familii, spun unii, care muncesc luni de zile pentru a strânge atâţia bani. Ca să-i încurajeze să se alăture grupului de fugari, ghizii le spun celor interesaţi că drumul durează numai câteva zile, deşi în realitate nu e niciodată mai scurt de două săptămâni. De cele mai multe ori, tibetanii rămân fără mâncare, unii mor de frig sau se îmbolnăvesc de la oboseală, întrucât merg şi 18 ore într-o zi.
Una dintre călugăriţele care a ajuns în siguranţă în Nepal la finalul lui 2006 povestea îngrozită că, vreme de câteva zile, s-a hrănit cu boabe de cereale şi cu zăpadă. Copiii sunt şi ei foarte expuşi bolilor. E de ajuns să ne gândim că cei mai mulţi fac acest drum încălţaţi numai în tenişi.
Din cei peste 70 de membri ai grupului de fugari filmaţi de Sergiu în septembrie 2006, 15 erau copii. Potrivit martorilor, numai 2 au ajuns dincolo, restul fie s-au speriat de focurile de arme şi au făcut cale întoarsă - misiune aproape imposibilă fără hrană şi haine groase - ori au fost răpiţi de soldaţi. Cel mai mic dispărut are numai 7 ani.

Dispute pe Acoperişuri

Din 1950, când Armata Populară de Eliberare a Republicii Populare China a pus stăpânire pe Tibet, regiunea este măcinată non-stop de aprige dispute: Taiwanul contestă vehement administraţia chineză, în vreme ce tibetanii şi-au făcut un guvern în exil încă din 1959.
Prima urmare a instaurării comunismului asupra Tibetului a fost politica puternic represivă asupra budismului. Mănăstirile budiste au fost devastate, iar călugării prigoniţi şi chiar măcelăriţi. Numai în vremea Revoluţiei culturale din anii '70, 2.000 de mănăstiri tibetane au fost făcute una cu pământul. Mai mult, chinezii au impus ca limbă oficială chineza mandarină, limba tibetană fiind studiată numai în clasele primare. 
Sătui de condiţiile precare de viaţă şi de restricţiile religioase şi de educaţie, mai bine de un milion de tibetani au exilat în ultimele decenii, în timp ce alte 6 milioane nu au altă soluţie decât să trăiască sub ocupaţie chineză.
Tot pentru a ţine mai atent sub "papuc" Tibetul, regimul de la Beijing a inaugurat anul trecut prima linie de cale ferată care leagă China de Tibet. Linia se află la cea mai mare altitudine din lume şi a costat 4,2 miliarde de dolari. Utilitatea sa este contestată intens de liderii guvernului tibetan din exil. La fel de controversată este şi decizia autorităţilor chineze de a amplasa în Tibet o statuie gigantică a liderului comunist Mao Zedong, în chiar capitala tibetană. Mao a fost preşedintele Partidului Comunist Chinez care a ordonat anexarea Tibetului, în 1950.
În Tibet, pe "Acoperişul" fizic al lumii, problemele par departe de a-şi găsi o rezolvare: oamenii trebuie să-şi rişte viaţa în continuare pentru a-l vedea pe Dalai Lama, în vreme ce zeci de fugari sunt daţi dispăruţi lunar.

Minciuna chinezească 

În ciuda mărturiilor referitoare la atacurile armate ale grănicerilor chinezi asupra tibetanilor, conducerea Chinei nu a admis niciodată public că astfel de lucruri s-ar întâmpla la graniţa cu Nepalul. Nici chiar prezentarea imaginilor filmate nu i-a făcut să recunoască adevărul. La două zile după ce imaginile cameramanului PRO TV au fost preluate de canale TV din lumea întreagă, administraţia de la Beijing a editat un comunicat de presă în care explică faptul că grănicerii au fost nevoiţi să tragă pentru că tibetanii i-au atacat cu pietre. Nimic adevărat, însă, susţin martorii scenei. În primă fază, guvernul chinez anunţase moartea unui tibetan şi internarea unui al doilea în zona trecătoarei Nangpa La, din cauza condiţiilor meteo.
Fapta grănicerilor chinezi, care au deschis focul fără să fie provocaţi în niciun fel, este împotriva convenţiilor internaţionale la care este parte şi China şi care prevăd faptul că folosirea armelor este ultima soluţie la care trebuie să apeleze grănicerii, în cazul în care viaţa le este pusă în pericol.
Incidentul a provocat nemulţumirea multor organisme internaţionale, precum ONU, UE sau Human Right Watch. Cu toţii cer acum explicaţii Chinei.

Dalai Lama este figura cea mai importantă din budismul tibetan. În mongoleză, Dalai înseamnă ocean, iar Lama - profesor spiritual (echivalentul pentru guru din sanscrită). Din secolul al 17-lea până în 1959, Dalai Lama a fost nu doar liderul spiritual, ci şi seful guvernului tibetan.
Actualul Dalai Lama, al 14-lea, este Tenzin Gyatso. Acesta conduce guvernul din exil al tibetanilor, cu sediul la Dharamsala, în India. În 1989 a primit premiul Nobel pentru Pace, ca recunoaştere a demersurilor sale nonviolente
de a contribui la rezolvarea problematicii Tibet-China, ca şi pentru învăţăturile sale religioase şi politice focalizate asupra păcii.
Peste numai câteva săptămâni, invitatul special al lui Dalai Lama va fi cameramanul român, Sergiu Matei. Tânărul spune că aşteaptă cu mare curiozitate întâlnirea cu "cel mai cuminte om de pe Planetă".

A doua figură importantă în budismul tibetan este cea a lui Panchen Lama. După moartea subită a ultimului "secund" al lui Dalai Lama, în 1989, lucrurile s-au precipitat. Astfel, deşi Dalai Lama l-a numit pe Gedhun Choekyi Nyima în 1995 drept reîncarnarea ultimului Panchen, Partidul Comunist Chinez a ripostat declarându-l pe un alt copil noul Panchen - Gyaincain Norbu. În vreme ce alesul autorităţilor chineze apare destul de des în public, despre Panchen Lama numit de Dalai Lama nu se mai ştie nimic din 1995. Asociaţiile pentru protecţia drepturilor omului susţin că acesta s-ar afla în arest la domiciliu.

Învăţăturile lui Buddha

Budismul s-a născut în India, în secolul al VI-lea î.Hr., pe baza învăţăturilor lui Buddha Gautama Siddhartha. El a renunţat la viaţa regală şi la privilegiile pe care le avea pentru a căuta o soluţie de depăşire a suferinţelor omeneşti, precum boala, îmbătrânirea şi moartea.
Filosofia şi religia budistă s-ar putea rezuma, pe scurt, astfel: trăim într-o lume a iluziilor, iar scopul omului este să le depăşească pentru a obţine iluminarea şi Nirvana.
Budismul se bazează pe cele 4 Adevăruri Nobile enunţate de Buddha:
- Dukkha - Viaţa lumească nu oferă satisfacţii reale şi duce la suferinţă
- Samudaya - Dorinţa, ataşamentul, pofta şi ignoranţa sunt cauze ale suferinţei
- Nirodha - Încetarea suferinţei poartă numele de Nirvana
- Marga - Pentru a ajunge la Nirvana, trebuie urmat Nobilul Drum, cu toate cele 8 braţe ale sale: înţelegere, gândire, vorbire, acţiune, mod de viaţă, efort, atenţie şi concentrare corecte. De asemnea, Nobilul Drum presupune dobândirea a trei calităţi: înţelepciune, moralitate şi practicarea meditaţiei.
Toţi budiştii urmează cinci reguli de aur: nu ucid, nu fură, nu au un comportament sexual greşit, vorbesc corect şi nu folosesc intoxicanţi. Potrivit siteului www.adherents.com, budismul este a şasea religie a lumii în funcţie de numărul de credincioşi, cu aproape 400 de milioane de practicanţi. Potrivit aceleiaşi surse, creştinii sunt de cinci ori mai numeroşi decât budiştii.