de Alexandra ION-CRISTEA

Valuri, cer albastru şi pescăruşi. Miros de sare şi alge. Vapoare, legănat şi hurducăit de motoare. Chipuri arse de soare, ochi ce scrutează orizontul. Tărâmuri şi porturi din lumea largă necunoscute pentru majoritatea sibienilor. Oriunde în lume, întinderile de apă spun povestea sibianului care a făcut înconjurul lor.

Sibian prin adopţie

Adrian Câmpean s-a născut în Constanţa dar locuieşte în Sibiu de la vârsta de 2 ani. Copil fiind, îşi petrecea întotdeauna vacanţele de vară pe malul mării. Atunci s-a născut şi pasiunea lui pentru marinărit - privind vapoarele din zare : "Mă întrebam întotdeauna, unde se sfârşeşte întinderea de ape, încotro merg navele, unde e uscatul şi oare ce fel de oameni trăiesc de cealată parte a zării", ne mărturiseşte bărbatul. De atunci şi până acum a cutreierat pe vapor întreaga lume, trăindu-şi cea mai mare parte de viaţă în mijlocul apelor. "Sunt doar 5 ţări din lume pe ale căror ţărmuri nu am acostat - Noua Zeelandă, Argentina, Peru, Ecuador şi Chile", ne mărturiseşte Câmpean, astăzi în vârstă de 58 de ani. Sibianul lucrează ca şef al departamentului electric în echipajele în care este cooptat.

Botezul de marinar

În 1969, tânărul Adrian absolvea la fel ca şi preşedintele Traian Băsescu sapte ani mai târziu, Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanţa. A plecat în iulie 1968, în prima croazieră a vieţii lui cu destinaţia Marsilia. "În primele zile de practică există obiceiul botezului marinarilor începători", îşi aminteşte Câmpean. La iniţierea tinerilor participă tot echipajul navei, dar cei mai importanţi sunt marinarii cu cea mai mare experienţă. "Se umple un bazin cu apă de mare. Trei dintre bătrâni joacă rolurile lui Neptun, al Afroditei şi al unui doctor. Ei îi vor pune la încercare pe novici", explică amuzat marinarul. Ca toţi ceilalţi începători, Adrian jurat credinţă mării, a fost bărbierit de către Neptun - cu cremă de ghete în loc de spumă de ras, consultat cu stetoscopul de către doctor, a băut oţet şi coniac, s-a lăsat uns cu motorină şi ulei ars şi aruncat în piscină. "Uneori e foarte frig şi apa, foarte rece. Atunci se arată adevăratul sânge de marinar", ne spune zâmbind Adrian. Cu trecerea anilor, Câmpean a devenit unul dintre bătrâni, jucând de fiecare dată rolul doctorului.

Viaţa albastră

În lungile lui peregrinări pe ape, sibianul a experimentat de toate. A trecut prin furtuni, a admirat balenele şi a simţit respiraţia rece a gheţarilor "Când se apropie un iceberg, temperatura scade brusc de la 25 de grade la 10-15. Ni s-a întâmplat şi nouă, în portul Bristol, la 35 de km de Halifax. Activată prin intermediul radarului anticoliziune, sirena vasului a început să sune - anunţând pericolul.", îşi aminteşte Adrian. Echipajul intră în alertă şi, tot prin intermediul indicaţiilor radarului se ocoleşte porţiunea periculoasă.

În India, marinarul a pus umărul la prinderea unui peşte fierăstrău, cea mai mare pradă pe care a vâzut-o în viaţa lui. "A fost nevoie de 4-5 oameni pentru a-l ridica", ne mărturiseşte bărbatul.

A petrecut nenumărate Revelioane pe vas, timp în care sărbătorea de mai multe ori trecerea în Anul Nou. "Ciocneam câte un pahar cu şampanie la fiecare miez de noapte, din zonele prin care treceam", îşi aminteşte el. Pentru a celebra diferitele ocazii, pe punţile vasurilor se organizează petreceri, grătare şi baluri mascate, menţinându-se în tot acest timp carturile.

Arest în Vietnam

Anul 1984 şi o călătorie pe nava Vrancea le-a adus membrilor echipajului acesteia, 14 zile de arest în Vietnam. "Totul se întâmpla în perioada conflictului chino-vietnamez. Cum Ceauşescu se declarase în favoarea Chinei şi noi ne aflam la 20 de km de linia frontului, pe un râu din Vietnam, am fost opriţi pentru faptul că eram români", declară Câmpean. Descărcarea ar fi trebuit să dureze de fapt 6 zile, dar după ce au confiscat marfa, vitnamezii le-au spus marinarilor români că nu pot pleca mai departe şi că trebuie să aibă răbdare. După o săptămână în care localnicii au furat tot ce se afla pe vas, lasând în urmă doar parâmele, iar puntea a fost acoperită de alge şi marinarii au ajuns la limita disperării şi fără mâncare, nava Vrancea a ridicat în sfârşit ancora. "A fost cel mai lung voiaj al nostru - a durat 75 de zile. Transportam minereuri",îşi aminteşte bărbatul.

Uniforma pentru mama

În afara călătoriilor, singura ocazie în care Adrian mai îmbracă uniforma de marinar este atunci când îşi vizitează mama în Sibiu. "E plăcerea ei cea mai mare. Mă vede şi aşa destul de rar şi atunci mă prezint în faţa ei ca un adevărat ofiţer de marină", ne declară Câmpean. În decembrie 2005 s-a întors după voiaj de 6 luni, din portul Tian Jin din China, După 10 ianuarie este disponibil pentru a fi încadrat într-un echipaj ce va pleca în Marea Baltică. Peste câţiva ani, când va schimba definitiv apa cu pământul, Adrian Câmpean se gândeşte să-şi renoveze casa părintească din Scoreiu.

---

La Ecuator

Botezul Ecuatorului este adevăratul botez marinăresc. Are loc atunci când navigatorul ajunge pentru prima dată la ecuator. Navele care se respectă organizează în acele momente iniţierea tuturor marinarilor ce traversează pentru prima oară linia imaginară. Este similiar botezului novicilor la prima ieşire din port. Toate botezurile marinarilor români se fac pe aceeaşi navă - Albatros - ce cântăreşte 7800 de tone. Se consideră că marinarii nebotezaţi poartă ghinion navei.

Din spusele marinarului Adrian Câmpean cele mai bune ape de navigat sunt la 5 grade nord şi sud de Ecuator în timp ce apele malefice se găsesc în Oceanul Indian

---

Cea mai bună mâncare din lume - cea tradiţional românească
Cea mai bună băutură din lume - Maroschino, un amestec de băuturi dulci incercat de Adrian în Brazilia.