A muncit o viaţă în condiţii greu de imaginat şi s-a rugat la Dumnezeu ca măcar bătrâneţea să îi fie mai uşoară. Soarta, însă, i-a întors spatele.

La 73 de ani, Petru Crăcea de-abia îşi duce viaţa de pe o zi pe alta, alături de soţia lui, bolnavă de cancer şi de inimă, şi de fiica lor, Dana. Din când în când, sâmbăta, merge în cimitir la pomeni şi aduce acasă colivă şi colaci. Acum riscă să fie evacuat pentru că are datorii de câteva milioane de lei vechi. Bani care, pentru alţii, nu înseamnă aproape nimic.

I-a ars casa

Nea Petru n-a avut niciodată casa lui. De când se ştie a stat doar în chirie pentru că, oricât de mari au fost eforturile, nu a reuşit să îşi cumpere o locuinţă. A crezut că şi-a găsit liniştea acum 32 de ani, când s-a căsătorit şi a găsit o cameră cu chirie. Nu era nici pe departe locuinţa mult visată, dar era fericit că avea o soţie şi o fată care îl aşteptau acasă. Prima provocare avea să vină în 2002, când micuţa locuinţă a lui Petru a luat foc din pricina unui scurt circuit. "Pereţii erau plini de igrasie şi, într-o zi, o priză a făcut scurt circuit", povesteşte nea Petru.

Diagnosticată cu cancer

Încet-încet, nea Petru a reuşit să îşi reconstruiască acel cămin pe care îl avea înainte de incendiu. Nu au trecut decât patru ani şi a primit o altă lovitură. De data asta credea că, în lupta cu soarta, el este cel învins. "Soţia mea nu se simţea bine. Am mers la doctor şi ne-a spus că are cancer la stomac. Nu mi-a venit să cred. Simţeam că sunt la capătul puterilor", povesteşte, cu lacrimi în ochi, nea Petru.

A crezut că este o încercare de la Dunezeu şi a mesr mai departe. Anul trecut, când era deja în al 72-lea an de viaţă, soarta l-a lovit din nou: nea Pătru, împreună cu soţia şi fiica, au fost evacuaţi, pentru că locuinţa a fost retrocedată fostului proprietar. A primit o locuinţă socială, deloc primitoare: o cameră goală, cu pereţi cu igrasie, fără baie şi fără apă curentă. "Nu era ceea ce am visat, dar, cum nu aveam unde să mergem, a trebuit să ne mutăm aici", spune Petru Crăcea.

Trai greu

Nea Petru a muncit ca vopsitor peste 35 de ani la IPAS. Are o pensie de 310 lei, singurul venit al familiei. Datoriile au început să se adune. Acum, nea Petru şi familia lui riscă să ajungă în stradă, pe motiv de neplată a facturilor de întreţinere. "Soţiei mele nu i s-a acordat pensie de boală pe motiv că nu a acumulat destui ani de muncă. Ne vin facturi la curent, gaz şi apă, de 300 de lei, în fiecare lună. Dacă le-aş plăti pe toate, aş rămâne cu 10 lei. Cum putem să trăim, o lună de zile, cu doar 10 lei?", se întreabă, cu disperare, bătrânul. Primăria i-a acodat un ajutor la gaz de 110 lei, însă acesta nu i se ia în considerare la ghişeu, pe motiv că nu are contor de gaze, separat.

Pentru 900 de lei, datoriile acumulate în patru luni, familia Crăcea este în pragul evacuării. "În luna martie o să ne evacueze. Eu nu am cum să le plătesc. Pe lângă facturi, trebuie să mai cumpărăm şi medicamente pentru soţie. Nici de astea nu avem bani şi le cumpărăm din când în când", spune, cu durere, nea Petru. "De Crăciun am primit nişte alimente de la Catedrală. Ne-au dat şi un salam. De atunci, mâncăm puţin câte puţin din el ca să ne ajungă cât mai mult. Nu mi-e ruşine să spun că mai merg sâmbăta în cimitir la pomeni şi mai aduc colaci şi colivă", povesteşte, cu emoţii, bătrânelul.

L-am rugat pe nea Petre să îşi descrie viaţa într-un singur cuvânt. A răspuns pe loc: "săracă". După ce am intrat pentru o oră în viaţa bătrânului, putem adăuga doar atât: că este foarte săracă.

SIBIANUL îi roagă pe toţi cei care vor şi pot să ajute familia Crăcea să nu fie evacuată să sune la numărul de telefon 0742.127.835