Teodora Lişcu pictează cu frenezie de când a ieşit la pensie. Profesoară de carieră, dar şi moaşă de ocazie, pictoriţa naivă din Pădureni a ajuns la a XIX-a expoziţie personală.

În vara anului 2001, s-a întâmplat să mă aflu printre participanţii la prima tabără de sculptură şi pictură de la Moşna. Dacă sculptorii îşi ciopleau lucrările în curtea bisericii-cetate, pictorii trebuia să-şi poarte şevaletele, pânzele, culorile şi pensulele spre splendorile dealurilor din împrejurimi. La cină ne adunam în cantina grădiniţei şi aşteptam nerăbdători revenirea pictorilor. Intrau pe rând, bronzaţi, veseli şi luminoşi, purtând cu ei rezultatul muncii de peste zi. Momentul era, seară de seară, memorabil. Sculptorii îi înconjurau, îi ajutau să-şi sprijine de pereţi cartoanele cu schiţe, pânzele şi... începea exerciţiul de admiraţie.

Fascinaţia zidurilor vechi

În grupul pe care îl invidiam, seară de seară, se afla o singură pictoriţă, Teodora Lişcu. Nu putea trece neremarcată. Cu şevaletul într-o mână şi cu pânzele în cealaltă, cu ochii mari, numai zâmbet şi visare, cu capul acoperit de o pălărie mare, albă, cum purtau doamnele din înalta societate în vremuri când pictorii aveau mai mare trecere, părea că pluteşte. Lucrările ei, într-o cromatică veselă, vibrau în consonanţă cu aura artistei. Culorile calde în care se scăldau pajişti cu flori, bucăţi de ziduri uitate de vreme şi năpădite de ierburi, turla bisericii, ogive, nişe, coloane şi nesfârşitele arcade luminau prielnic fiecare început de seară la Moşna. Atunci am aflat despre fascinaţia artistei pentru ziduri, cetăţi, arcade.

De la jucării de lut la vopsele de ulei

Teodora Lişcu s-a născut în anul 1937, la Slimnic, din părinţi bucovineni. Cetatea Slimnicului i-a marcat copilăria. De dimineaţa până seara, totul se petrecea în cetate sau prin jurul ei. Până şi fereastra dormitorului dădea spre cetate.

Poate părea surprinzător, dar tot cetatea a fost cea care i-a oferit mai întâi materie primă artistică: lutul. "Nu ştiam la început ce sunt acuarelele, dar am descoperit lutul de lângă zidul cetăţii. Mă jucam modelând. Jucăriile mi le făceam din lut şi cârpe. Am avut o copilărie fericită", îşi aminteşte artista.

După ce a absolvit Şcoala Normală de fete (liceul pedagogic de acum), a primit repartiţie la şcoala din Pădureni, un cătun aflat la 3 km de Slimnic. A fost învăţătoare, directoare de şcoală, moaşă, instructoare, ani buni fiind singurul intelectual care locuia acolo. "Peisajul era extraordinar de frumos: căsuţe vechi, un pârâu care trecea prin faţa şcolii, pădure. Făceam excursii cu copiii prin pădure, ce mai, era grozav. Atunci am avut o răbufnire şi neputându-mi înfrâna pornirea, mi-am cumpărat vopsele de ulei. Fără să am habar cum se pictează, m-am aruncat direct în portretistică. Pictam pe sticlă, lemn şi carton", povesteşte cu nostalgie fosta dăscăliţă.

A XIX-a expoziţie

În 1974 s-a stabilit la Sibiu. A fost învăţătoare la câteva şcoli din Sibiu, ieşind la pensie de la liceul Pedagogic. În toată această perioadă, a pictat fără oprire. Soţul a încurajat-o şi i-a fost primul critic. Vară de vară, a fost prezentă în taberele de creaţie de la Avrig, Dumbrăveni, Alba, Arad, apoi în expoziţii în ţară şi străinătate.

Prima expoziţie personală a avut-o la Casa Artelor şi i-a fost vernisată de Alexandru Lungu, directorul actual al muzeului Brukenthal.

Luni, 28 noiembrie, la ora 17.00, Teodora Lişcu va avea vernisajul celei de-a XIX-a expoziţii personale. În holul Asigurări-Alianz Ţiriac, str. Zaharia Boiu nr.4, expune 19 picturi (ulei/pânză) reprezentând peisaje ale Sibiului vechi şi naturi statice cu flori. Ochiul critic al deschiderii expoziţiei va fi al doamnei Olimpia Tudoran Ciungan, care spunea despre tablourile artistei că sunt "... romantice, pline de vibraţie şi culoare, sensibilitate şi rafinament".

TEODORA LIŞCU, membru Fond Plastic UAP Sibiu

Expoziţii de grup:
>toate saloanele de toamnă ale UAP, Sibiu
>Timişoara, Tg.-Mureş
>Franţa - Pipriac (1994), Carantec (1994, 2003), Chavagne (1995)
>Germania - Heilbronn (1991)
>Italia - Palermo, exp. internaţională (1992, 1998,1999)
>Salonul anual UAP, Sibiu (1993)
>Galeriile UAP, Sibiu (2004)
>participă la taberele de creaţie dintre 1980-1990
>membru fondator - Tabăra Moşna (2002)
>Tabăra Valea Viilor (2004)

Expoziţii personale:
>Sibiu (1981, 1989, 1990, 1991, 1996, 1999, 2001, 2004, 2005)
>Alba Iulia (1991, 1992)
>Franţa - Pipriac (1994), Goven (1994, 2003)
>Austria - Feldkirch (1995), Bregenz (2000)
>Germania - Nurnberg (1996, 1997)
>Bucureşti (1998)

Premii:
>premiul naţional III (1982, 1983), premiul II (1984, 1985, 1987, 1995), premiul I (1986, 1998)
>Premio ASLA - Palermo, Italia, la cea de-a 25-a ediţie "Internazionale D'ARTE"