Veronica Niculescu a primit premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Acum redactor de carte, Veronica a fost tehnoredactor la SIBIANUL. Personajul "Adeb" îi corespunde în realitate motanului Veronicăi, Ronnie.
Filiala sibiană a Uniunii Scriitorilor din România și-a premiat scriitorii pentru cărțile apărute în 2004. Mare bucurie a fost prezența printre premianți a fostei noastre colege, Veronica D. Niculescu. "Adeb", prima ei carte, publicată la editura "Limes" din Cluj, a primit premiul de debut. Și asta nu e tot, pentru că la distanță de exact trei zile volumul a fost reeditat la editura virtuală Liternet.
"Despre ADEB se va mai vorbi!"
"Despre ADEB se va mai vorbi!" este una dintre concluziile imbatabile care rezultă din cronicile cărții, care sunt, fără excepție, laudative.
Volumul cuprinde nouă povestiri care au ca fundal comun munca de jurnalist. Personajele nu sunt neapărat jurnaliști și nici acțiunea nu se desfășoară în redacții. Uneori, jurnalistul domină povestirea, alteori apare doar tangențial, dar unele dintre problemele reporterilor de fapt divers sunt fin radiografiate.
"Pentru acest volum am început să scriu într-o dimineață de iarnă, în 2000, în apartamentul de la Sibiu. Era devreme, îmi beam cafeaua sprijinită de pervaz - orașul părea că încă nu se trezise - și atunci am văzut un bărbat snopindu-și în bătaie cei doi câini pe care îi plimba. Scena m-a cutremurat și m-a bântuit toată ziua. Am încercat să imaginez (fiindcă de înțeles e imposibil), ce anume îl poate face pe un om care are animale să le bată așa. Și astfel am scris una dintre povestiri. Apoi au urmat toate celelalte, scrise timp de 2 ani", mărturisește proaspăt premiata prozatoare.
Fermecată de Sibiu
Veronica Niculescu și-a dorit foarte mult să fie redactor de carte. De curând, visul i s-a împlinit, ajungând să fie unul dintre redactorii "Enciclopediei Britannica".
Iubește cu patimă cărțile, e o incurabilă cititoare, e mereu la zi cu noutățile, iar doi dintre autorii ei preferați sunt Milan Kundera și Haruki Murakami.
Își iubește la nebunie soțul, e fermecată de Sibiu, adoră Dumbrava și Parcul Sub Arini (pe aleile lor născându-se multe dintre povestiri) și îi place muzica de calitate, mai ales cea clasică barocă. Pentru ea, scrisul este un al doilea "job", unul de seară și, indiferent cât este de obosită, seara se așează la computer și scrie, reface, corectează. Acest premiu obținut o bucură foarte mult și îi dă energie să continue. De altfel, are deja pregătit un al doilea volum de povestiri, care va vedea lumina tiparului la începutul anului
2006.
Celebritatea motanului Ronnie
Titlul cărții premiate poartă numele unui personaj: motanul Adeb. Curiozitatea m-a îndemnat să întreb ce s-a întâmplat cu el. Ochii i s-au luminat și cu blândețe a mărturisit: "Îmi plac animalele și mai ales pisicile, și mai ales cele cu ochii mari. Pe motanul meu nu-l chema Adeb, ci Ronnie. Mi-a fost alături 10 ani, a murit anul trecut, cu câteva zile înainte de lansarea cărții.
Cartea s-a lansat chiar în ziua când ar fi împlinit 10 ani. A fost muza mea. Nu poți să scrii despre o pisică dacă nu știi exact cum respiră, cum își ține în brațe lăbuțele din spate când doarme. E singurul personaj autentic. E mai ușor să inventezi oameni, decât animale. Pe Adeb l-am re-creat după schița lui Ronnie", încheie Veronica.