Pentru Cornel Popescu, fost muzeograf la Muzeul de Ştiinţe Naturale, împăierea animalelor s-a transformat în artă.

Nu e uşor să cunoşti în detaliu construcţia anatomică a fiecărui animal, să reuşeşti să redai forma naturală a unei pisici sălbatice, a unui mistreţ sau a unui urs. Cornel Popescu a rămas astăzi ultimul expert în împăierea animalelor din Sibiu. Fostul muzeograf de la Istorie Naturală mărturiseşte că nu i-a plăcut niciodată lucrul pe animale moarte, dar că a încercat să îşi facă meseria cu profesionlism, devenind cel mai bun.

Pictură şi insecte

Provine dintr-o familie de pictori, şi a visat întotdeauna să aibă propriul vernisaj de artă plastică. A lucrat în schimb timp de 29 de ani în cadrul Muzeului Brukenthal din Sibiu. "Am început ca restaurator, în anul 1976, şi credeam că mă voi ocupa de colecţia de tablouri. Mi-a fost repartizat însă un loc în cadrul Muzeului de Istorie naturală", îşi aminteşte Cornel Popescu. Avea grijă de toate piesele, "reparându-le" pe cele care se deteriorau: "Insectele sunt foarte migăloase. Se păstreză în casete şi se prelucrează folosind un binocular". În timp, observând că unele colecţii sunt incomplete, a început să înveţe şi prepararea diferitelor animale. "Mi-am făcut rost de cărţi, aduse din Germania, am urmat 3 cursuri de preparator, învăţam tot ce puteam. Aveam avantajul că umblam foarte mult prin natură - cunoscând animalele, plantele, copacii", îşi aminteşte Popescu.

Meserie de lux

Un bun preparator trebuie să aibă simţ artistic şi cunoştinţe solide de anatomie. "Nu poţi împăia o piscă sălbatică, la care dacă te uiţi arată ca o vulpe, sau un urs care după ce ai umblat la el, arată ca un căţel", explică fostul muzeograf. Tehnica preparatului necesită răbdare şi mult sânge rece. "Goleşti totul - nici o urmă de organe, sau muşchi- pentru că acestea pot fi atacate de dăunători sau mucegai", afirmă Popescu. Pe baza oaselor se face un mulaj din argilă - pe care se vor întinde pielea, penele, blana. "Rezultatul se umple cu un amestec de răşini epoxidice şi fibră de sticlă", detaliază muzeograful. Animalele împăiate se tratează cu diferite substante chimice, dezinfenctante, cu soluţii conservante şi antimicotice care împiedică degradarea lor în timpul restaurării.

În trecut, animalele erau sacrificate pentru a fi păstrate împăiate ca obiecte de decor, astâzi, ecologiştii au câştigat lupta împotriva "vânătorilor pentru ştiinţă". Împăiatul a devenit un lux, şi numai adevăraţii colecţionari mai apelează la serviciile profesioniştilor. "Nu îşi permite nimeni să plătească prepararea unui mistreţ, de exemplu în condiţiile în care, lucrul la el ia în medie cam o lună de zile", a declarat pentru SIBIANUL, Cornel Popescu,care îşi petrece timpul alături de cei trei căţei ai săi şi de un motan, citind şi pictând. Singurele preparate pe care le mai păstrează sunt un şoricel - prins de motanul său - şi un hârciog.

Muzeul de Ştiinţe Naturale

Colecţiile Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu însumează aproximativ 1.000.000 de piese, expoziţia de bază fiind "Sistematica lumii animale". În timpul celui de-al doilea război mondial, multe dintre exponate, dintre care unele reprezentative - depozitate în condiţii necorespunzătoare - s-au degradat. La începutul anilor '70 majoritatea colecţiilor au fost reorganizate şi restaurate, fiind îmbogăţite cu exemplare noi.