Acum o vreme Primăria Mediaş s-a ales cu o cochetă sală polivalentă de sport cadou, printr-un program guvernamental altul decât cel al lui Năstase. Cum echipa de baschet Gaz Metan era proaspăt intrată pe scena primei divizii, n-a fost decât un pas până la concesionarea sălii către club. Iniţial am crezut că e vorba de mărinimia administraţiei de a ajuta cumva sportul medieşean, dar ceva mai încolo am înţeles că primarul Thellmann vrea să scoată bani şi din piatră seacă, inclusiv din Sala Sporturilor. Nu mă îndoiesc că şi-a frecat bucuros mâinile când a lăsat sala pe mâna gaziştilor. Nu tu dureri de cap cu facturi, cu personal, cu cheltuieli, competiţii şi altele. După concesionare primarul nu s-a sfiit să se arate pe la meciuri şi chiar să încurajeze frenetic echipa. Mai apoi au început să curgă facturile, destul de piperate, iar când oficialii clubului şi-au întors ochii spre Primărie, Thellmann a preferat confortul biroului în locul vuietului sălii. Redevenţa şi facturile i-au sufocat chiar şi pe finanţatorii echipei de la Romgaz şi Transgaz, care au decis renunţarea la concesiune. Echipa reprezenta oraşul, dar sprijin de la Primărie şi Consiliul Local ioc.

Dacă e s-o luăm niţel retrospectiv, fostul primar Bucur a adus o pistă de tartan la stadion, Plopeanu a pus bazele Sălii Sporturilor, iar Thellmann n-a făcut mare lucru pentru sport. Chiar dacă într-o vreme s-a vorbit despre o asociere dintre municipalitate şi Gaz Metan, prin care fiecare dintre părţi să aibă o cotă parte la activitatea sportivă, lucrurile au rămas în coadă de peşte. La alţii se poate, la Mediaş nu. Dincolo de spiritul de echipă, la Mediaş sunt mai importanţi banii care intră la buget în detrimentul spectatorilor, spectacolului şi al performanţei. Sala Sporturilor va reveni însă acum la Primărie, mai precis la Direcţia de Cultură, iar clubul Gaz Metan va plăti doar o chirie pentru utilizare. Ca o primă măsură, Primăria a anunţat deja că renunţă la cea mai mare parte a angajaţilor clubului care au deservit sala, adică mai păstrează trei, mai aduce unii funcţionari din birouri pe care-i îmbracă în treninguri şi mai apelează la două, trei măturătoare, pentru a curăţa sala. Mai că aş face un pariu cu oricine legat de Sala Sporturilor şi de soarta ei sub tutela Direcţiei de Cultură.

Vom trăi şi vom vedea cât de tare pe picioare e echipa administraţiei care se va ocupa de Sală, mai ales că facturile se anunţă la fel de mari, chiar dacă din schemă au sărit angajaţii.