Vreau să vă descriu un personaj. Sunt sigur că l-aţi tocmit să vă ajute cel puţin odată în viaţă şi îl veţi recunoaşte înainte de final. Omul e slab ca sărma, potrivit sau durduliu şi cu burtă de la bere, înalt sau scund, tânăr sau mai bătrâior. Nu aspectul fizic contează, ci calităţile lui.

La prima întâlnire e fermecător. Foarte respectuos, jovial, de încredere, de treabă, săritor, plin de idei, optimist, dornic să se apuce cât mai repede de treabă. Are soluţii pentru orice-i ceri. Ce să mai zic, te dă pe spate şi tocmeala se încheie cu zâmbetul pe buze şi cu o strângere de mănă aspră şi viguroasă. După o vreme, ca la aproape orice reclamă, imaginea se erodează. La început îi găseşti chiar tu scuze. Are familie şi probleme personale. Apoi ţi se dezvăluie, direct proporţional cu tensiunea ta crescândă.

E stresat şi de multe ori plictisit de munca lui dar se tratează cu ţigări şi zeci de gâturi de bere pe zi. Ai zice că funcţionează doar cu miraculoasa licoare. E foarte sensibil la critică şi ţâfnos la aprecieri negative. Îţi explică foarte senin că ceea ce tu vezi negru e alb şi ce e strâmb e de fapt drept. De regulă întârzie, dar munceşte zece ore pe zi, minus pauzele lungi şi dese când nu stă nimeni cu ochii pe el. E lăudăros dar mereu în criză de consumabile, oricât l-ai aproviziona. De căte ori îl întrebi cum merge treaba, încheie discuţia cu o nouă mare problemă, care, fireşte se poate rezolva foarte simplu, dar e bine de ştiut că implică efort din partea lui. E gata să facă şi efortul, dar are nevoie înainte, cel puţin să-şi împărtăşească autocompătimirea, dacă tu nu dai semne că-l plângi pentru soarta lui.

Nu fă greşeala să-i dai sfaturi sau să-i ceri ceva în plus că l-ai încuiat. Viaţa lui devine pe loc îngrozitor de complicată şi foarte scumpă. În schimb e credincios. Ţine cu sfinţenie toate sărbătorile din calendar, aşa că nu-l prinzi la muncă în astfel de zile. Nu ştie ce sunt acelea termene, pentru că pare să aibă tot timpul din lume, cât timp e plătit. Deja e la per tu demult cu tine, de parcă îl ştii de-o viaţă. Iar tu începi să ai aceeaşi percepţie pentru că s-a încadrat atât de bine în decor, că nici nu mai vezi locul, fără el. Doar e o veşnicie de când ţi-e casa un haos şi praful ţi-a devenit prietenos.

La atâtea indicii, cred că aţi ghicit că e vorba meseriaşul constructor român, care mai lucrează în România. Fraţii lui de breaslă latini au plecat să-şi arate iscusinţa prin Europa şi sunt apreciaţi. Ceea ce mă face să cred cu tărie că nu doar haina, ci ţara îl face pe om.de la bere, înalt sau scund, tânăr sau mai bătrâior. Nu aspectul fizic contează, ci calităţile lui.