Mare pacoste e memoria. Sunt unele informaţii pe care nu pot să le şterg din minte oricât m-aş strădui. Stau acolo, în creier, bine merci, şi când mi-e lumea mai dragă îşi fac de cap, ca nişte viruşi ce nu pot fi anihilaţi.

Acum 18 ani m-am avântat cu mare credinţă în mişcarea ce avea să se numească, la scurt timp, revoluţionară. Nu m-am vrut, n-am jinduit nici măcar o clipă să fiu revoluţionar, deşi în toată viaţa de până atunci, şi cea de după, doar cu asta m-am ocupat. De implicaţia politică mi se rupea atunci, exact cum nici acum nu mă atrage. Revoluţia mea era şi este numai de natură umană şi estetică, culturală. Îngrădirile, falsele implanturi ideatice sau de orice altă natură restricţionistă, îmi repugnau, cum de altfel mi se întâmplă şi acum.

În mare, creierul meu, deşi format într-o lume strâmbă, şi-a descoperit şi păstrat aceleaşi coordonate ideologice, bazate pe bun simţ, toleranţă şi recunoaşterea valorilor.

Ceauşescu era o ciupercă rea de care voiam să scap cu orice preţ. Şi nu individul cu pricina mă deranja în mod deosebit, ci papagalii, pupezele şi hienele care puneau în practică opera de dezonorare umană propovăduită de unicul mare partid.

Acum 18 ani am ieşit în stradă îmbrăcat cu scurta mea de paraşutist, cu nunceacul bine ascuns în mâneca stângă, încălţat cu bocancii de munte şi cu o inimă care nu bătuse aşa de tare la nici una dintre marile mele iubiri de până atunci.

Nu eram singur şi asta îmi dădea aripi. Simţeam că momentul e al naibii de bun pentru schimbarea vieţii mele şi a semenilor mei. Eram convins că trebuie făcut ceva, cu orice preţ.

Nu ştiu dacă a însemnat mare lucru faptul că unele gloanţe mi-au şuierat pe lângă creierul ce voia libertate sau că m-am aruncat la pământ de câteva ori, făcând târâşuri spre a ieşi din calea rafalelor, dar soarele ce s-a iţit după vânzoleala revoluţionară mi-a priit o vreme. Scurtă, din păcate.

Acum, după 18 ani, mă uit în urmă şi văd ... nimic. Mă uit la ce-i acum pe aceste meleaguri... şi văd că "Ceauşescu n-o muritu, doar un miez s-o odihnitu", iar mândra politichie românească regulează buha pe spinarea mândrului popor.

Sărbători fericite!?!