Până cu o zi înainte de ajunul Crăciunului am avut dubii serioase în ceea ce privește viitorul personal, al familiei mele, al orașului, al țării și, n-o ascund, al întregului mapamond.
Un soi de frică ancestrală mi se pogorâse asupra sinapselor și o ceață totală îmi obtura șakrele, iar aura îmi devenise tot mai palidă din pricini necunoscute.
Intram în tot felul de stări telurice ciudate din care nu reușeam să ies decât maximum-maximorum 15 minute pe zi, iar genul de farmec în care mă zbăteam îmi zobea răbdarea, făcându-mi intelectul să se îndoiască de tot ce mișcă pe lumea asta, inclusiv de el însuși.
Partea cea mai proastă e că nu mai reușeam să pun de acord absolut nimic din ce aveam eu în mine, mental și fizic, cu ceea ce mă înconjura. Universul întreg mă părăsea, nu mai răspundea la comenzi, la stimuli, iar lumina deraia total imprevizibil și spectaculos de haotic. Păream a fi bombardat cu cine știe ce substanță anihilatoare a tuturor energiilor și dură bruiatoare a fluxurilor de orice natură.
De ce s-o ascund, panica în care intrasem părea parte ,fără îndoială, a unui debut de apocalipsă. O apocalipsă totală, care începea cu apocalipsa mea personală.
Când mă aflam în cea mai mare debandadă depresivă mi-a sunat telefonul. Vocea de dincolo s-a dovedit a fi a unui fost camarad de armată parașutistică. În afară de faptul că fusese student la informatică, nu mai știam nimic despre el de. Făcuse rost absolut întâmplător de numărul meu de telefon și fiindcă avea dorința să vadă focuri spectaculoase cu Carabosse s-a gândit că ar putea dormita la mine. Firește că putea. I-am dat adresa și peste nu mai mult de 20 de minute a sunat la ușă. Nu-l văzusem de 24 de ani. Am deschis ușa. În prag stătea un bărbos pletos alb, de mână cu o jună de maxim 21 de ani. M-a îmbrățișat urgent, a rostit niște incantații, mi-a prezentat-o pe jună drept asistenta lui de mare viitor, și până să-și lepede rucsacul de pe umeri a aprins niște bețișoare parfumate și mi-a strecurat în palmă o carte de vizită.
În zece minute mi-a explicat că nu sunt în apele mele. Mi-a citit în palmă și în cafea, mi s-a uitat în iris , mi-a înfipt ace pe tot corpul, mi-a dat niște cristale, numai pentru mine, asistenta a verificat ceva cu ansa și cu firul cu plumb, nu știu ce, și în două ore m-am simțit minunat. În 25 de minute mi-a descris viitorul. Va fi sublim. Nu vine nicio apocalipsa, ura! Sibiul va fi un foarte căutat centru cultural, România va fi târâmul înțelepților, etc. Peste încă vreo 20 de minute i-a sunt telefonul și a trebuit să plece la Brașov. Ne-am luat rămas bun.
Printre cristale am găsit cartea lui de vizită:
OCTAVIAN PARACELSUS - liber cugetător, practici oculte, chiromanție, cosmologie, fizică, radestezie, magie, cristaloterapie, antropologie, predicții, vrăjitorie, presopunctură, acupunctură, aranjamente astrale, pneumatologie, alchimie, poetică, numerologie, astrologie, filozofie, teologie, teozofie, premoniții.
