Prefectul Ilie Mitea, subprefectul Marin Crăciun, viceprimarul Virgil Popa şi fostul viceprimar Eugen Mitea au fost doar o parte dintre oficialităţile prezente de Bobotează în Piaţa Mare. Alături de mirtopolitul Laurenţiu Streza, ei au "prezidat" slujba sfinţirii apei.

Pe 6 ianuarie, Mitropolia Ardealului a reluat tradiţia oficerii slujbei de Bobotează în Piaţa Mare a Sibiului. Înfofoliţi bine şi purtând în mâini umbrele sau cartoane pentru îngenunchiat, câteva sute de credincioşi au participat la împărţirea apei sfinţite. De pe scena fostei Capitale Culturale, Mitropolitul Ardealului, Laurenţiu Streza, le-a vorbit sibienilor despre semnificaţia botezului şi a aghiasmei. SIBIANUL a fost acolo şi vă spune cum a decurs anul acesta slujba de Bobotează. Sub stolurile de porumbei care zburau deasupra pieţei, sibienii s-au îmbulzit pentru apă ca în fiecare an. Atmosfera generală a sărbătorii a fost o combinaţie între cea a unei slujbe religioase şi a unui concert în aer liber.

La orele prânzului, zeci de credincioşi ai parohiilor din Oraşul de Sus se îndreptau cântând către Piaţa Mare. De pe străzile Mitropoliei, Nicolae Bălcescu şi G-ral Magheru, prapurii arboraţi în aer anunţau începerea slujbei de Bobotează. Soborul de preoţi a urcat pe scena din centrul oraşului, iar în rând cu ei, Eugen Mitea, Ilie Mitea, Virgil Popa şi Marin Crăciun şi-au ocupat, cuminţi, locurile.

Rugăciunea a început în curând. Încet-încet, credincioşii s-au oprit din murmur şi au privit cu pioşenie către scenă. Câţiva au îngenunchiat pe cutii de carton, iar o femeie s-a înălţat pe gardul de susţinere pentru a vedea mai bine. Ridicată pe un tomberon de către tatăl său, o fetiţă privea adormită către preoţi. În faţa scenei, spijiniţi pe gardurile de metal, câţiva sibieni ascultau slujba liniştiţi, închinându-se rar. Ploaia rece şi măruntă care a pornit i-a făcut pe "spectatorii" din Piaţa Mare să îşi acopere capetele şi să le plece spre pământ, dar niciunul nu a plecat.

În faţa Bisercii Catolice şi a Primăriei, mai mulţi credincioşi s-au adăpostit de ploaie. Lângă ei, o bătrână adusă pe braţe de rudele ei, s-a aşezat cu greu pe un scaun pliant. Trupul ei, acoperit de o haină de blană maronie, tremura uşor, dar ochii îi priveau mereu în pământ. Lângă noi, o femeie între două vârste vorbea de zor cu un căţel vagabond. "Îl trimit să asculte slujba", spune ea zâmbind.

Când apa se sfinţeşte, zeci de sticle, borcane şi pocale de sticlă răsar ca prin minune din genţile şi sacoşele credincioşilor. Câţiva, mai insistenţi, le ridică peste gardul de susţinere, lângă bidoanele de pe margine. Aghiasma e coborâtă de pe scenă şi, încet-încet, toată apa poate fi împărţită. Robinetele bidoanelor sunt deschise şi din ce în ce mai multe mâini se îndreaptă către ele, ca spre o binecuvântare. "Opriţi împărţirea apei!" strigă de pe scenă Mitropolitul, care tocmai începuse un discurs.

Laurenţiu Streza a vorbit calm despre dubla pogorâre a Sfântului Duh, despre însemnătatea Bobotezii, dar şi despre bucuria oficierii slujbei într-un loc atât de important pentru Sibiu. Pe feţele nerăbdătoare ale celor care rămăseseră cu sticlele în aer s-a instalat liniştea. "Dumnezeu să vă binecuvânteze şi sărbătoarea aceasta să o preţuiţi cu bucurie duhovnicească", a încheiat Mitropolitul.

Viceprimarul, prefectul şi apropiaţii lor au fost botezaţi de Laurenţiu Streza, iar membrii corului au fost stropiţi cu aghiasmă. Din mulţimea de jos s-au auzit glasuri. Corul a intonat Troparul Bobotezei, dar oamenii păreau să nu mai asculte. Zeci de corpuri s-au lipit de gardurile de protecţie. "Deschideţi aici, că murim", striga o femeie către jandarmi. "Dar cine v-a pus să veniţi?! Plecaţi acasă!", murmură în trecere un tânăr îmbrăcat la patru ace, în timp ce coboară de pe scenă. Apa a început să curgă prin furtunurile cisternei, în butoaiele de plastic şi într-un final în sticlele credincioşilor. Mitropolitul a coborât pentru câteva minute stropind mulţimea cu busuiocul.

La o jumătate de oră de la terminarea slujbei, cozile la apă s-au micşorat, iar vocile agitate au pălit. Mai mulţi preoţi au ieşit în Piaţa Mare botezându-i în parte pe credincioşi. Cum în faţa scenei nu mai era deja nimeni, sub scările de metal se puteau vedea cu uşurinţă câteva sticle de vin şi doze de bere, aruncate probabil acolo în timpul unei altfel de sărbători.

Cuvântul "aghiasmă" provine din grecescul "aghios" şi înseamnă Sfinţire. La noi, prin aghiasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru Sfinţirea ei. Aghiasma Mare, adica apa Sfinţită de la Bobotează, se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne proaspată, curată şi placută la gust, ca şi când ar fi atunci scoasă din izvor. O parte din ea se păstrează în biserică, într-un vas numit aghiasmatar.

Cu apa sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile care trebuie exorcizate, curăţite, se întrebuinţează la botezul copiilor, la rugaciunea pentru durerea de cap, la rânduiala de curăţire a fântânii spurcate, la binecuvântarea începerii semănăturilor, la viile şi grădinile pline de insecte, la Sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului, la Sfinţirea bisericilor şi a antimiselor. (biserica.org)

zile de la Bobotează credincioşii pot consuma Aghiasma Mare pentru linişte şi curăţire sufletească. După 14 ianuarie, ortodocşii pot bea apă sfinţită numai cu acordul şi la recomandarea duhovnicului lor.

"A fost o slujbă foarte frumoasă. Ar fi bine ca din ce în mai mulţi credincioşi sa participe la ea în fiecare an. Voi folosi apa sfinţită de câte ori va fi nevoie - pentru boli sau alte necazuri" - Lucia Macavei

"Eu provin dintr-o familie de preoţi. Particip la multe slujbe. Cred că e foarte important" - Laura Opincariu (a plecat acasă cu trei sticle de apă sfinţită)