Dumitru Chioaru, scriitor, redactor-şef al revistei Euphorion:

"Iustin Panţa avea vocaţie şi destin de mare poet, ca şi romanticii dispăruţi pentru totdeauna tineri. Vocaţia poetică şi farmecul personal s-au potrivit într-un zbor spre culmile valorii şi ale gloriei, de unde s-a prăbuşit asemenea miticului Euphorion, nu înainte de a ne uimi şi încânta cu prezenţa şi opera sa".

Alexandru Uiuiu, filosof, scriitor:

"M-am tot întrebat ce a pierdut Iustin în anii aceştia în care nu a fost de faţă. Poturile cele mari de la loto, scandalurile politice sau publice, două-trei meciuri de fotbal bun... Mai nimic. De aceea spun că trăim... dar nu-i cine ştie ce. Ah, ce-am pierdut noi că el nu a fost de faţă?! Asta e o poveste lungă".

Mircea Stănescu, scriitor, graphic designer:

"Cu Iustin alături ar fi fost o toamnă mai îndrăzneaţă, cu mai puţine dubii şi pesimism. Obiectele s-ar fi mişcat altfel (III, IV ...) şi precis ar fi apărut de undeva o femeie frumoasă (neapărat trebuie să fie frumoasă) care să zdruncine orice urmă de echilibru pe axa dintre oraşul vechi, dincolo de lume şi retur.
Şi toate astea, cu ajutorul lui, ar fi căpătat imediat o altă substanţă, s-ar fi adăugat într-un tot concret, emotiv, ar fi avut parte de alte cuvinte meşteşugite, gânduri, frământări...
Acum însă, Iustin nu mai este printre noi şi nu mai încearcă să scrie o poezie. Nici o poezie. Îi simţim lipsa şi gândurile neliniştite. Şi-o să le simţim întotdeauna; şi gândurile, dar mai ales lipsa".

Ioan Radu Văcărescu, scriitor, preşedintele filialei Sibiu a U.S.R.:

"Vorbind despre Iustin nu pot să nu amintesc de două lucruri simple, iar "lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată", nu-i aşa?: pe de o parte, prietenia noastră a rămas o amintire luminoasă, pe de altă parte, îi recitesc mereu cărţile, "recapitulez" la lecţia lui de viaţă şi artă".

Florin Oancea, poet, realizator emisiuni Tv.:

"Un gând care mă nelinişteşte: În târziul acestui veac, când limbuţia postmodernismului atinge cote paroxistice, când suntem striviţi de agresiunea imaginii, trăim doar din mituri destrămate şi credinţe fragmentate. Ştim din toate câte puţin, suntem din toate câte nimic. Uneori, în urma noastră o dâră subţire de cerneală rămâne. E şi cazul lui Iustin Panţa. E uşor mai pustie lumea fără el".