de Alexandra ION-CRISTEA

Sătenii din Poplaca nu reuşesc să găsească un păstor pentru oile lor. Din pricina câtorva veşnic nemulţumiţi, niciun cioban nu vrea să ia în grijă cele peste 400 de oi din sat, deşi comuna e renumită pentru păşunea ei bogată.

E martie - sezonul alegerilor pentru ocuparea posturilor de ciobani şi ciurdari în comunele Sibiului e în plină desfăşurare. Se organizează concursuri, se votează şi se semnează contracte de păşunat pentru vara anului 2006. Faptul că în patria oierilor, unele sate sibiene sunt cam în criză de ciobani, e un lucru prea puţin ştiut.

În localităţile cu tradiţie în oierit, puţini sunt cei care îşi mai asumă responsabilitatea de a păzi animalele întregii comune şi de a face brânză şi caş, pentru fiecare după câte animale are. Poplăcenii tocmai se confruntă cu o criză de ciobani. Nimeni nu vrea să se lege la cap cu cele peste 400 de oi ale oamenilor. Primăria a organizat alegeri de două ori, dând sfoară-n ţară că se caută păzitor de oi, dar nimeni nu pare să audă chemarea surdă a animalelor... ce trebuie scoase în câmp cu orice preţ, din 26 mai.

Punctualitate de Poplaca

SIBIANUL a ajuns în Poplaca pe la amiază, mai devreme decât era stabilit - întrunirea de la Căminul Cultural, pentru alegerea ciobanului, urma să înceapă abia la ora 17. Am aşteptat cu înfrigurare trecerea acelei ore ce ne despărţea de adunarea sătenilor şi începerea votului. Şi totuşi, cu cât trecea timpul, drumul rămânea la fel de pustiu. Doar un bătrân se tot învârtea în susul şi-n josul uliţei, purtând o sticlă de suc sub braţ. O foaie A4, lipită la intrarea în Căminul Cultural şi scrisă cu litere mari şi negre, confirma motivul prezenţei noastre în Poplaca - întrunirea era anunţată, sătenii ştiau, deci, că trebuie să se prezinte la ora stabilită pentru a vota. Şi totuşi, linişte mare în faţa Primăriei, nici ţipenie de om.

La 10 minute trecute de ora cinci, un grup de patru oameni se îndreaptă agale către noi. Se opresc în faţa Căminului Cultural şi îşi aprind rând pe rând ţigările. Aflat în mijlocul lor, primarul oftează şi priveşte cu nemulţumire uliţa goală. Nu s-a înscris nimeni pentru postul de cioban, iar oamenii se vor strânge abia după cinci şi jumătate."Nu am ce face. Am dat anunţuri în ziare, am lipit afişe peste tot. Poate vine cineva pe nepusă masă", spune Cornel Surdu, primarul comunei Poplaca. Aşteptăm şi noi, alături de grupul consilierilor, să se adune proprietarii de oi. Încă un sfert de oră şi mulţimea e gata - formată din 20-25 de oameni. Primarul îi pofteşte înăuntru, în sala mare şi rece a Căminului Cultural. Să înceapă ostilităţile!

Să înceapă gâlceava

La cererea primarului, sătenii s-au aşezat cuminţi pe băncuţele lungi şi, cu mâinile în poală, au aşteptat sfioşi, ca "Mai Marele" lor să ia cuvântul. Cornel Surdu anunţă tristul adevăr: "Nu e niciun doritor. Nu avem cioban", iar adunarea rămâne mută. Primarul insistă, explicând procedura prin care ar fi trebuit să se înscrie pretendenţii pentru postul de oier: "Nu s-a depus nicio cerere scrisă la sediul Primăriei, nici măcar verbal nu am fost abordat". O voce răguşită din public rupe tăcerea: "Mai bine!". E Gheorghe Ihora, oierul angajat acum un an pentru paza oilor din Poplaca. Tânărul mustăcios al cărui cap e acoperit cu o căciulă de oaie se ridică şi începe să gesticuleze, arătând înspre mulţime. E nemulţumit, fiindcă, deşi a avut cea mai avantajoasă ofertă pentru anul 2005, au existat săteni care s-au plâns de serviciile sale. Nu mai vrea să îngrijească de oile tuturor şi îi cere primarului să îi aprobe păşunatul numai pentru animalele sale şi cele ale prietenilor săi.

Complot împotriva oierului

Ciobanul vrea să-i bată pe cârcotaşii care i-au stricat imaginea în comună. Cornel Surdu se apropie de Ihora şi îi cere să se calmeze şi să ia loc. Sătenii ameninţaţi îşi pun căciulile pe cap şi se furişează afară din sală. Primarul îi întreabă pe restul localnicilor ce au de gând să facă în condiţiile date. Aceştia răspund în cor că sunt de acord să aştepte şi să se reorganizeze întrunirea. "Vom tipări din nou anunţuri şi o lăsăm pe săptămâna viitoare", promite Surdu. Sătenii se ridică în tăcere şi se îndreaptă spre ieşire. "Au fost aceiaşi oameni care s-au plâns de toţi ciobanii şi Ihora crede că de-aia nu mai avem pretendenţi, că nu vrea să-şi mai bată nimeni capul cu ei", ne explică primarul. Principalul atu al comunei Poplaca, din punct de vedere al păstoritului, după cum spune primarul, este păşunea foarte mare şi foarte bogată. Astfel, anii trecuţi, ciobanii tocmiţi au venit din alte sate, precum Răşinari şi Gura Râului. "Vor fi găsit păşune bună la ei în comună sau oferte mai bune", e de părere Cornel Surdu.

Poplăcenii nu au noroc de cioban

Poplăcenii spun că un cioban bun e greu de găsit. "Sunt persoane venite din alte părţi ale ţării, care întreabă prin Sibiu, prin gară, de oieri cu experienţă", declară Surdu. Şi asta pentru că nu oricine poate merge de bună-voie în creierul munţilor, singur, 3 luni, numai cu oile, nu oricine ştie tehnica de a face brânză bună şi suportă frigul sau ploaia de la stână. Noua adunare pentru alegerea ciobanului fusese programată pentru data de 12 martie, dar, la închiderea ediţiei, primarul ne-a mărturisit, plin de amărăciune, că nici de această dată nu are niciun înscris. "Ce să fac? Aştept propuneri. Doar n-am să merg şi eu prin gară să le caut cioban?".

---

Calităţile unui baci

În comuna Poplaca sunt cam 400 de oi, dar niciun sătean nu are mai mult de 50 de bucăţi. De aceea este necesară constituirea unor astfel de adunări şi alegerea unui cioban care să le îngrijească pe toate. "Acolo unde oamenii au 200-300 de oi de fiecare, cum e în Răşinari sau în Poiana, se ocupă ei înşişi de ele şi există oferte mai bune pentru ciobani", mărturiseşte Surdu. Oierul, odată ales, încheie două contracte - unul cu Primăria, pentru locul de păşunat şi unul cu sătenii - reprezentaţi de Comitetul de stână. "Se obligă prin aceste acte să respecte locul de păşunat şi să le ofere oamenilor cele menţionate în contract - o anume cantitate de brânză/caş pentru fiecare oaie. Ciobanul are dreptul să primească o anumită sumă de bani stabilită de la început pentru fiecare animal - două, trei sute de mii de lei", explică primarul din Poplaca. Comitetul de stână este format din 3-5 proprietari de oi şi este ales după numirea ciobanului. Acest organ are îndatorirea de a verifica dacă ciobanul se ţine de cuvânt - nu depăşeşte locul de păşunat, face brânza de calitate şi are grijă de oi.