"Din partea mea n-are decât să țină un secol greva profesorilor, ba chiar mai mult!", spunea unul dintre cei trei tineri care baricadau intrarea unuia dintre magazinele cu accesorii GSM.
Din urechi i se ițeau bucăți de cercei neo-post-moderniști, nasul deposeda privirea de drepturile ei cu un belciug de argint încrustat cu scene clasice kama sutra, la gâtul vânjos i se odihnea un lanț de vreo juma' de khil, aur turcesc veritabil, podoaba capilară îi era tunsă periuță și vopsită în culorile războiului și aura-i, indescifrabilă, făcea looping-uri demne de invidia oricărui pilot.
Ceilalți doi erau ceva mai firavi și încercau să-l imite, dar nu reușeau decât vestimentar, aveau mult mai puține accesorii decât vorbitorul. Toți trei purtau niște geci gândit-roase, cu briz-brizuri la modă, și pantaloni foarte largi, lăsați pe șolduri, cu marginile de jos măturând marele praf de pe Corso, iar în picioare un fel de teniși, cu șireturile atârnând triste, alandala și nebăgate în seamă.
Privirile lor căutau în marea de oameni care se străduiau să străbată distanțe prin reconstrucția locului, ba sărind, ba făcând pași uriași, ba ferindu-și pulpanele pardesielor.
Mulțimea încerca să-i ocolească, însă nu cu foarte mare succes, pentru că se postaseră într-un loc unde o punte peste un mândru șanț îngusta trecerea. Șuvoiul uman se deplasa gâtuit, cu priviri atente ba la gropi și bolovani, ba la cei trei puștani, care păreau gata-gata să le ceară vamă pentru trecere. Aproape pentru fiecare trecător aveau câte o vorbă de spus, comentarii deocheate, deloc plăcute la gust, râsetele lor gâjâite amplificând și încurajând starea de tensiune.
Din imaginea asta s-a desprins un omuleț, la vreo 50 de ani, îmbrăcat destul de ponosit, cu ochelari, purtând într-o mână câteva cărți. S-a apropiat de ei și când a încercat să rostească ceva s-a împiedicat și a căzut în moloz, cu un picior în șanț, ochelarii i-au zburat cât colo și cărțile i s-au răsfirat prin praf. A încercat să se adune de pe jos, în ăst timp cei trei se distrându-se de minune. În cele din urmă l-au ajutat, l-au scuturat, i-au pus ochelarii pe nas, i-au pus cărțile la sub-braț și l-au pus pe direcție. În timp ce omul se îndepărta fără un cuvânt, îmbelciugatul a grăit: "Profu', te costă câte un zece la mate', dacă nu te dărâmă de tot greva asta!
