SUB LUPĂ
PROTECTORUL PEȘTILOR

27 Februarie 2006
Click pentru a mari
Doru știe fiecare solzișor al peștilor Gobio, pentru că i-a studiat ani la rând
FOTO: ADRIAN OPREA

Pasionat de pești de zeci de ori mai mult decât un pescar, Doru Bănăduc s-a făcut ihtiolog. Șase ani încheiați a studiat numai și numai peștii Gobio. Acum încearcă să salveze aspretele.

Pasiunea lui Doru Bănăduc pentru pești s-a născut acum 15 ani, pe când era încă un adolescent indecis. Știa totuși că îi place tare mult să-și petreacă timpul singur, în natură. "Îmi era frică - înainte să intru la Facultatea de Ecologie, că am să înțeleg toate dedesubturile meseriei, dar voi pierde plăcerea de a mă plimba prin natură", își amintește Doru Bănăduc.

Între timp, a absolvit cursurile Facultății de Ecologie din București, și-a susținut teza de licență și mai apoi doctoratul, este profesor al Universității "Lucian Blaga" din Sibiu, șef de secție al Muzeului de Istorie Naturală și mai găsește răgaz și pentru ieșiri în natură, alături de studenții săi. "Avem proiecte în fiecare lună, trebuie să mergem pe albia râului, să spargem gheața și să ajungem la apă și la pești", declară Doru Bănăduc.

6 ani de Gobio

A început studiul pentru teza de doctorat în anul 1997 și l-a terminat în 2003. În acest timp, profesorul a călătorit prin România și Republica Moldova, a parcurs 71 de râuri cu acoperire națională și a făcut 31 de stații de colectare. Ce-a căutat? Pești Gobio. "Dormeam pe unde apucam. Uneori aveam asigurată cazarea, alteori înnoptam în cort, pe la vreo gazdă, sub un pom sau în mașină", își aduce aminte, amuzat, Doru Bănăduc.

I-a ales pe "gobio" mai ales pentru că starea acestora spune foarte multe și despre mediul în care trăiesc. Timp de 6 ani, i-a căutat și i-a studiat. "În timpul realizării lucrării mele de doctorat, mi-a scăzut acuitatea vizuală cu 40% și am făcut reumatism. Dar nu am regretat niciodată", mărturisește Bănăduc.

Aspretele și piatra

Ihtiologul are acum alt ideal: încearcă să salveze o specie de pește - aspretele, Romanichtys valsanicola, relict preglaciar, care mai traiește într-un singur loc din lume - în râul Vâlsan, din bazinul hidrografic al Argeșului. Hrana aspretelui este alcătuită aproape exclusiv din larve de insecte acvatice, care pot fi găsite pentru fața inferioară a pietrelor. Cum în fiecare an, bolovanii de pe marginea râului sunt ridicați și folosiți de oameni în construcții, aspretele este actualmente un pește pe cale de dispariție.

Doru Bănăduc este inițiatorul unei campanii de strângere de fonduri pentru renovarea și extinderea Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.

Click pentru a mari

Despre Gobio

Cuprinde trei specii: gobio albipinatus - porcușorul de nisip, gobio gobio - porcușorul și gobiouranoscopus - petrocul. Corpul fusiform, acoperit cu solzi mari, în general cenușii-argintii. Laturile corpului au 6-12 pete înunecate, albăstrui. Trăiesc în toate râurile din regiunea submontană, dar și în bazinul Dunării. Se hrănesc cu viermișori, larve de insecte, raci mici, resturi vegetale și chiar cu icrele altor pești. Se reproduc prin mai-iunie, când urcă în cârduri spre pâraiele cu prundiș, puțin adânci, femelele depunând icre albăstrui, pe care le lipesc pe pietre și plante.