Fără contract

Dan Cobuz este administratorul aerodromului privat "Măgura" din Cisnădie, din 2002. Comenzile clienţilor le onorează la înălţime, într-un motodeltaplan. După preferinţe, reclama poate fi inscripţionată pe aripa motodeltaplanului, pe carenă sau pe un banner agăţat de aparatul de zbor.

Paractic, Dan nu semnează un contract de publicitate cu clientul, ci acesta închiriază motodeltaplanul, iar timp de o oră, clientul poate face ce vrea. "Nu semnez niciun contract cu clientul. Eu doar îi pun la dispoziţie aparatul de zbor, contra cost. Dacă el vrea doar să se plimbe cu motodeltaplanul, e alegerea lui. Dacă vrea să facă reclamă la vreun produs, în timpul în care a închiriat aparatul, poate să facă. Preţul e acelaşi", explică Dan Cobuz.

60 de euro, ora de reclamă

O campanie de publicitate TV poate ajunge la câteva zeci de mii de euro. Reclama aeriană oferită de Dan Cobuz este incomparabil mai ieftină. "Marele avantaj este preţul, 60 de euro pe oră. Preţul e destul de mic pentru că şi aparatele sunt destul de ieftine. Un motodeltaplan nou costă cam 15.000 de euro", spune Dan.

Pe lângă costurile reduse, publicitatea aeriană este şi de impact, însă trebuie bine ales momentul în care se zboară. Ne-o spune chiar Dan Cobuz care a păţit-o, pentru că nu a luat în calcul acest detaliu. "Era un concert în Piaţa Mare şi am zis că e un moment bun să zbor, pentru că era multă lume. Dar am zburat în timpul concertului şi nu m-a văzut şi nu m-a auzit nimeni. Doar un prieten care era în public şi care ştia că o să zbor. El mi-a spus că nu s-a auzit deloc motorul, din cauza gălăgiei. Trebuia să zbor înainte sau după concert", povesteşte sibianul.

Vrei şi tu?

Dan Cobuz a fost pilot militar timp de 18 ani şi de 4 ani este instructor de zbor. Ideea cu închiriatul motodeltaplanului i-a venit în momentul în care a văzut că nu îşi mai permite să zboare doar de plăcere. Aşa că a început prin a-şi face reclamă chiar lui. A făcut un banner cu logo-ul "vrei şi tu?", a trecut numărul de telefon şi s-a urcat pe cer. Ofertele au venit imediat. "Am zburat cu un banner pentru cei de la Crazy Bike. Nu le-am cerut bani, ci am ales să ne facem servicii unii altora. Ei vin şi zboară, iar eu merg şi mă dau cu motorul. Am mai făcut reclamă la Pepsi şi am mai zburat cu un fotograf pentru Promenada Mall", îşi aminteşte Dan Cobuz.

Carvertising

Primeşti bani să îţi cumperi o maşină, cu condiţia să lipeşti pe ea autocolante publicitare. Acest concept de publicitate este nou în România şi este denumit "carvertising". Ideea a fost preluată, de curând, din vestul Europei de către societatea Auto Pres din Cluj.

Firma clujeană închiriază spaţiul publicitar, respectiv capotă, aripi şi portiere, de pe maşinile clienţilor, oferindu-le 150 de euro pe lună. Orice sibian îşi poate lua o maşină nouă, fără să dea un ban, dacă acceptă reclamă pe maşina sa.

Maşină nu chiar gratis

Sistemul nu este atât de simplu precum pare. Mai întâi, cel care vrea să beneficieze de oferta Auto Pres, trebuie să meargă la un dealer auto, cu care firma are încheiat contract, adică Volkswagen, Seat, Peugeot, Ford, Skoda, Toyota, Citroen, Chevrolet, Honda, Audi şi Alfa Romeo. Clientul trebuie să achite un avans de 15% din valoarea maşinii, în cazul în care este cumpărată în leasing. După ce primeşte maşina, merge la Auto Pres şi încheie un contract de publicitate pe întreaga durată de leasing, timp în care proprietarul este obligat să poarte reclama pe maşină. "Noi ne obligăm să plătim lunar o sumă de 150 de euro, indiferent de valoarea maşinii şi noi luăm în chirie spaţiul de pe maşină. Cu aceşti bani el îşi poate achita rata pe lună. Apoi lipim autocolantele firmelor cu care noi avem contracte încheiate, însă respectăm şi opţiunea clientului în alegerea reclmelor. Adică nu putem face reclamă la o anumită bancă, iar clientul să lucreze la o altă bancă", explică Sabin Maghiar, director regional Auto Pres Satu-Mare.

Maşina trebuie să arate brici

Lista obligaţiilor clientului este lungă şi trebuie respectată cu stricteţe. Mai exact, trebuie să păstreze curată maşina, astfel încât autocolantele publicitare să fie vizibile, să parcurgă 30 de km zilnic sau 660 de km/lună, exceptând zilele de sărbătoare şi duminicile, să se prezinte lunar la sediul Auto Pres pentru a fi verificat kilometrajul şi starea maşinii. Dacă maşina a suferit un accident, clientul suportă reparaţiile, care pot fi făcute doar la service-ul autorizat. Dacă reclamele se deteriorează din vina clientului, acesta suportă costurile înlocuirii lor.

În curând, la Sibiu

Reprezentanţii firmei Auto Pres spun că, la început, au fost sceptici vizavi de acest tip de publicitate. "Acum însă spunem că este foarte eficient. Acest tip de publicitate se bazează pe fenomenul de roire, se adresează oamenilor de pe stradă şi partenerilor de trafic. E adevărat că este o ţintă neselectivă, dar efectul este clar", spune Sabin Maghiar.

Auto Pres se extinde, urmând ca în următoarea lună să deschidă o reprezentanţă şi la Sibiu.

Maşini publicitare

Acest gen de publicitate neconvenţională a debutat în anul 1993, când PepsiCo a cumpărat drepturile de a imprima logo-ul său pe şase autobuze din Seattle. Însă ideea unei astfel modalităţi de a face publicitate nu se limitează la teritoriul SUA. În Germania şi în Austria, o companie pe nume LaudaMotion, înfiinţată de fostul pilot de Formula 1, Niki Lauda, operează pe sistemul unui model de afaceri asemănător. Clienţilor li se închiriază, pentru o sumă de 1-1,37 de euro pe zi, autoturisme mici, precum Smart, dacă acceptă ca maşina să poarte diverse mesaje publicitare.

Panou publicitar pe frunte

Dacă românii încă mai au de învăţat în ceea ce priveşte publicitatea neconvenţională, ţările străine devin din ce în ce mai inventive. Pe piaţa publicităţii din Marea Britanie a apărut un nou tip de reclamă, greu de evitat şi probabil şi mai greu de uitat. Cunning Stunts Communications vinde spaţiu publicitar pe fruntea oamenilor. Agenţia londoneză recrutează studenţi, cărora le plăteşte 6,33 de euro pe oră, ca să-şi lipească pe frunte un tatuaj temporar care înfăţişează logo-ul unei mărci. În perioada în care lucrează ca panou publicitar, studenţii au voie să facă duş, dar cu grijă, ca să nu şteargă tatuajul de pe frunte. În plus, ei trebuie să fie de acord să iasă în societate şi să fie în compania altor persoane pentru trei, patru ore pe zi.