1 Martie! Ne-am ales cu încă un moment prielnic pentru cei care se pricep să stoarcă bani de la fraieri. Regele Kitsch şi-a scos deja tarabele la aer şi momeşte mulţimea cu fabuloase mărţişoare. Oriunde îţi îndrepţi privirea, pe micul ecran, prin ziare şi reviste, pe stradă, te pocneşte greaţa şi lehamitea. Peste tot e o spectaculoasă desfăşurare de forţe continuatoare ale bâlciului cel prost, început cu Valentine's Day.

Primăvara mi-e ruşine de semenii mei. Mărţişoarele au devenit ceva de nesuportat. Curată nebunie! Dacă găseşti un mărţişor cu adevărat frumos înseamnă că ai noroc chior.

Tuturor bazaconiilor şi tâmpeniilor posibile li se ataşează firicelul alb-roşu şi devin automat mărţişoare. E incredibil în ce hal s-a ajuns în materie de prost gust. Aproape că nu mai poţi respira. Te doare mintea, nervul gândirii şi cel optic. Eleganţa, frumosul, fineţea, par să fi dispărut definitiv şi cu desăvârşire de pe faţa pământului.

Dar aberaţia nu se opreşte aici! Când se mai potoleşte foamea de mărţişoare urmează, următoarea aberaţie: 8 Martie, Ziua Femeii. De ziua asta simt că explodez! Femeile au liber! Femeile se duc la restaurant şi chefuiesc! Femeile fac declaraţii belicoase bărbaţilor! Femeile primesc cadouri! Femeile, care oricum conduc din umbră lumea, au voie absolut orice! Femeile trebuie iubite! Mamele, şi ele femei, trebuie, de asemenea, iubite! Femeilor trebuie să li se aducă ofrande! Tuturor! Şi, culmea, tocmai în ziua aceea! Toată dragostea de pe lume trebuie îndreptată, musai în ziua aceea, către ele. Dezastruos!

Dacă cumva vreun bărbat nu-şi arată iubirea atunci, nu mai e nimic de făcut, totul e pierdut! Adio, linişte şi pace! Taman atunci! Incredibil!

Dacă aş fi femeie, m-aş ascunde de 8 Martie.

E ziua când toţi libidinoşii aduc flori şi fac miştouri penibile. E ziua când toţi bărbaţii se dau cocoşi şi toate femeile sunt băgate într-o oală uriaşă şi slinoasă, care alungă starea de iubire şi de prietenie. E o distrugere dezgustătoare a sentimentului. Iubirea e permanentă, nu de duminică, acolo unde există. Dacă nu, adio!

Partea cea mai proastă e că nu te poţi sustrage evenimentului, pentru că vrând-nevrând, nu eşti singur pe lume. Eşti obligat să cumperi ce găseşti şi să dăruieşti, altminteri eşti marginalizat şi tras de urechi.

E, fără doar şi poate, o situaţie fără ieşire!

Aşa că... mă duc să iau nişte mărţişoare şi ceva flori.