Mânjit de păcate

Manuscrisul, prezentat întregii lumi acum două săptămâni, conţine o informaţie nouă faţă de ce scrie în Biblie: apostolul Iuda l-a trădat într-adevăr pe Isus, predându-l romanilor, dar nu mânat de diavol, ci chiar la îndemnul Mântuitorului. Trădătorul este transformat într-un ucenic devotat, contribuind prin acest act, comis împotriva voinţei sale, la mântuirea omenirii. În Noul Testament, povestea are altă versiune: Iuda Iscarioteanul, ros de invidie că Isus este mai apropiat de alţi discipoli şi împins de la spate de diavol, l-a vândut romanilor pe câţiva arginţi. Apoi, măcinat de regrete, s-a căit şi s-a spânzurat. În faţa creştinilor a rămas mânjit de păcate şi principal vinovat pentru faptul că Hristos şi-a găsit sfârşitul trupesc răstignit. Mântuitorul ştia că va fi vândut de Iuda, dar aceasta nu îi iartă păcatele. Două mii de ani, acuzaţia de trădare a rămas în picioare.

O altă versiune

Imaginea de ticălos a lui Iuda este acum nuanţată prin manuscrisul dat recent publicităţii. Denumit "Evanghelia după Iuda", documentul susţine că Iscarioteanul a lucrat cot la cot cu Isus Hristos la mântuirea lumii, trădându-l la îndemnul neechivoc al acestuia şi ajutându-l, astfel, să-şi ducă la îndeplinire misiunea sa pe Pământ: fără trădare nu s-ar fi ajuns la crucificare şi, apoi, nici la Înviere. Evanghelia apocrifă e axată pe relaţia privilegiată a lui Iuda cu Mântuitorul, pe dialogurile îndelungate ale celor doi, provocând invidia celorlalţi discipoli, care, după moartea lui Iuda, i-au rezervat în evanghelii un rol de ticălos.

Şocantă pentru mulţi, e numai o teorie apărută, e adevărată, pe acest manuscris autentificat recent de învăţaţi biblici. Ilustra societate National Geographic a supravegheat autenficarea prin metode moderne, inclusiv cu radiocarbon, a documentului, certificând faptul că acesta datează din secolele III-IV d.C., adică din zorii creştinismului.

Istoria manuscrisului

Evanghelia, scrisă în limba coptă (un vechi dialect grecesc), a fost descoperită din întâmplare prin anii '70, în Egipt, într-o carte veche - Codexul Thacos, care cuprindea, printre altele, 26 de pagini de papirus referitoare la Isus şi Iuda. Evanghelia stătuse ascunsă în deşert aproape 1.700 de ani, dar se afla într-o stare de conservare foarte bună. Mai apoi, manuscrisul s-a plimbat ani buni printre vânzătorii de antichităţi din Europa. Într-un final, a ajuns în Statele Unite şi a stat sub cheie vreme de 16 ani, în cutia de valori a unei bănci new-york-eze. Abia în 2000 a reapărut pe piaţa de antichităţi, fiind achiziţionată de un anticar elveţian. Traseul tumultos din ultimele decenii distrusese în mare măsură manuscrisul, aşa că proaspătul deţinător l-a încredinţat fundaţiei elveţiene Maecenas, pentru a-l traduce şi restaura. Pentru a duce la bun sfârşit proiectul de restaturare al "Evangheliei după Iuda", fundaţia a apelat la National Geographic. Toate testele au condus spre aceeaşi concluzie: controversata Evanghelie este autentică.

Experţii care au lucrat cu manuscrisul spun că acesta reprezintă singura copie cunoscută a Evangheliei după Iuda. Prima referire din istorie la o astfel de Evanghelie datează din jurul anului 180 d. Hr, când un influent episcop creştin, Iraeneus, a denunţat-o drept eretică.

Noutăţi contradictorii

"Evanghelia după Iuda" descrie ultimele zile din viaţa fizică lui Hristos. La sfârşitul săptămânii trecute, National Geographic a pus la dispoziţia publicului varianta completă în limba engleză a controversatului text.

Dacă în istorisirile din Noul Testament, Iisus îl critică pe Iuda pentru că l-a trădat, aici îl roagă să-l trădeze cu scopul de a săvârşi mântuirea lumii. Mai mult, îl aşază în fruntea apostolilor săi: "Vei fi deasupra (celorlalţi discipoli)".

Într-unul din paragrafele documentului, Iisus şi Iuda au o discuţie privată în care Cristos îi spune apostolului său preferat: "Vei fi blestemat de celelalte generaţii şi vei ajunge să le conduci".

Iuda este, de asemenea, cel căruia Iisus îi spune că e singurul dintre apostolii săi căruia îi împărtăşeşte "adevărul despre Împărăţie". Într-unul din pasajele-cheie ale proaspăt-apărutei Evanghelii, Iisus discută cu Iuda "cu trei zile înainte de moarte". Atunci, Fiul Domnului se pare că i-a spus lui Iuda: "Pentru tine se va sacrifica trupul care mă acoperă". Prin aceste cuvinte, spun specialiştii, Iisus a vrut să-i explice lui Iuda faptul că, ajutându-L să scape de "învelişul carnal", Iuda îşi va aduce contribuţia la eliberarea divinităţii din interiorul Mântuitorului.

În schimb, documentul nu pomeneşte nimic despre sărbătorile Pascale.

Autor necunoscut

Autorul documentului rămâne, însă, necunoscut. Experţii spun că, după forma literelor, se pare că cel care a scris a fost un scrib aparţinând comunităţilor gnostice de la începutul creştinismului care îi priveau pe marii "ticăloşi" din Biblie - Cain şi Iuda, drept eroi.

Textul original al Evangheliei - după care avem această traducere în coptă - a fost scris undeva între momentul apariţiei Evangheliilor canonice ale lui Luca, Ioan, Matei şi Marcu şi anul 180 d. Hr, an în care apare prima referire istorică la Evanghelia lui Iuda.

Dar dezbaterile şi studiile pe marginea acestui manuscris sunt abia la început. Experţii sunt siguri de un lucru: documentul este autentic. Dacă şi faptele descrise în document sunt reale rămâne de văzut în viitor.

Tot aşa cum este imposibil de evaluat în acest moment care va fi impactul noii teorii asupra lumii creştine. Renaşterea ca erou a lui Iuda e posibil să nu se producă niciodată, să rămână la nivelul unei cercetări de sertar şi care ar putea, cel mult, să devină un subiect de ficţiune bine alimentat din punct de vedere comercial. La fel s-a întâmplat cu "Codul lui Da Vinci", best-seller mondial şi super-producţie cinematografică a cărei premieră mondială este aşteptată cu sufletul la gură peste câteva săptămâni. Până la viitorul film şi până ce se va găsi un actor cu o cotă foarte bună care să-l joace pe Iuda, creştinii vor continua să cânte acelaşi imn de Înviere. Iar slujba va dura tot atât, după acelaşi ritual ca în secolele din urmă şi ca mult, mult timp de acum înainte.

N-au ce căuta în Biblie

"Evanghelia după Iuda" face parte dintr-un imens corpus de texte care nu sunt acceptate de religia creştină oficială, cunoscute sub numele de Evanghelii ne-canonice sau apocrife. Cele mai cunoscute sunt:
* Evanghelia după Toma, descoperită în 1945 la Nag Hammadi, în Egipt, alături de alte texte aprocrife cum sunt Rugaciunea lui Paul, Evanghelia Adevărului sau cea a egiptenilor;
* Evanghelia lui Filip, prima sursă istorică ce susţine faptul că Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena;
* Evanghelia după Petru, descoperită la sfârşitul secolului XIX de un arheolog francez şi aflată acum în Muzeul din Cairo;
* Evanghelia după Maria Magdalena, probabil unul dintre cele mai controversate texte apocrife, a fost găsit în 1896 la Cairo, dar nu a ajuns să fie publicată decât în 1945. Din manuscris reiese că, după plecarea Sa în Ceruri, Iisus a lăsat biserica pe mâna ei.

Numai patru alese

Există o legendă privind modul în care au fost alese cele patru Evanghelii oficiale. În anul 325, împăratul Constantin cel Mare a adunat la Niceea toate feţele bisericeşti importante ale vremii pentru a pune ordine în doctrinele şi teoriile creştine. Peste 30 de evanghelii circulau în spaţiul creştin, iar marii episcopi au considerat că sunt prea multe. Legenda spune că împăratul a decis ca toate variantele să fie aruncate pe o masă: cele care au căzut pe jos au fost interzise, cele care au rămas pe masă au fost introduse în Noul Testament. Numai patru au reuşit să nu alunece: Evanghelia după Matei, după Marcu, după Ioan şi după Luca.

Cine a fost Iuda?

Iuda apare ca trădător al lui Hristos atât în cele patru Evanghelii canonice, cât şi în toate celelalte texte apocrife. Singura care contrazice această viziune este recent descoperita Evanghelie după Iuda, care îl descrie pe acesta drept cel mai apropiat apostol al Mântuitorului.

În Noul Testament, Iuda este unul dintre discipolii despre care se vorbeşte cel mai puţin. Se ştie că era trezorierul grupului de apostoli şi că, atunci când Diavolul şi-a băgat coada, l-a trădat pe Mântuitor.

Iuda a rămas celebru în lumea creştină datorită sărutului "de trădător" pe care i l-a dat lui Cristos în grădina Ghetsimani, înainte ca Fiul lui Dumnezeu să fie arestat de soldaţii romani.

"Evangheliile apocrife de genul "Evangheliei după Iuda" sunt speculaţii cu relevanţă doar pentru oamenii de ştiinţă. Nu pot influenţa Biserica, care şi-a stabilit o dată pentru totdeauna canoanele. Scriptura a fost insuflată de Sfântul Duh, nu se pot şi nu se vor face schimbări în textul biblic de fiecare dată când se descoperă o Evanghelie apocrifă" - Dan Ciachir, comentator religios

"Documentul nu poate fi dovedit că i-ar aparţine lui Iuda Iscarioteanul pentru simplul fapt ca Iuda s-a sinucis în ziua în care a fost crucificat Hristos, deci nu poate să existe o Evanghelie a lui Iuda. Acest manuscris nu poate să schimbe viziunea noastră despre Hristos sau despre comunitatea apostolică a primului secol" - Diaconul Andrey Kurayev, profesor la Academia ortodoxă de Teologie din Moscova