E sfârşit de decembrie în Sibiu. E târziu pentru valsuri - căci patefonul e prăfuit iar discurile zgâriate. A trecut vremea când fanfarele cântau la orice colţ de stradă. E târziu pentru patine, zgâriind gheaţa ce se întindea în locul în care se găseşte astăzi Facultatea de Litere. E prea târziu pentru dansuri, braţ la braţ, organizate în sălile mari, luminate feeric, din centrul oraşului. Erau nu demult domnişoare îmbrăcate în rochii lungi şi cavaleri în frac - bătrânii ce astăzi privesc cuminţi ninsoarea din fereastră. Au fost odinioară mâini firave, ascunse de gerul iernii în manşoane pufoase. Sunt astăzi palme îmbătrânite, degete tremurânde - răsfoind timid albume cu fotografii. E târziu în vechiul timp dar şi mai târziu pentru cei împovăraţi de ani. Au fost odată Sărbători de pomină în Sibiu, sunt astăzi amintiri păstrate cu tandreţe în suflete calde, mereu tinere.

Baluri dulci

Pe vremuri, Revelionul avea miros de biscuiţi proaspeţi, copţi în noaptea de Ajun în toate casele din Sibiu. Traute Rausch, astăzi în vârstă de 74 de ani, îşi aminteşte cu drag de acele vremuri.

"Am locuit 68 de ani într-un apartament dintr-o casă mare, pe strada Avram Iancu. Toţi copii erau trimişi la portar atunci când erau făcute dulciurile şi chemaţi înapoi în casă după ce totul era gata", ne povesteşte bătrâna. Copiii şi bătrânii sărbătoreau îngroparea anului vechi în familie, iar tinerii mergeau în Piaţa Mare - cântând pe străzi. Tot la sfârşitul lui decembrie se organiza şi Balul Comercianţilor, unul dintre cele mai importante evenimente ale Sibiului vechi, la care participa toată lumea bună a oraşului de acum 60 de ani. "Erau domnişoare de rang, care soseau în trăsuri şi domni - care purtau mănuşi negre - special cusute pentru această ocazie", îşi aminteşte Rausch. Înainte de apariţia trăsurilor, fetele de viţă nobilă erau purtate în ciubere până la intrarea în sala de bal. "Cele mai mari petreceri erau ţinute în Sala Albastră situată, la jumătatea secolului trecut, în Piaţa Mare - aproape de locul în care se află astăzi Muzeul Brukenthal", ne povesteşte Traute Rausch.

Pe firul muzicii

În zilele de sărbătoare, Sibiul era învăluit în sunet de fanfară căci muzicanţii din Turnişor erau prezenţi din zori şi până-n seară, în parcurile Subarini sau Tineretului. Ca mulţi alţi sibieni şi Traute Rausch îşi petrecea ore-n şir, ascultând sunetele vrăjite. "Lucram, în 1946, la cel mai mare salon de modă din Sibiu - aparţinând lui Ion Solomon, iar de îndată ce păşeam afară din prăvălie mă lăsam ghidată de muzică", îşi aminteşte femeia. În noaptea trecerii dintre ani, fetele se găteau, îmbrăcau întotdeauna fuste brodate în cele mai mari croitorii din oraş iar bărbaţii se înnoiau cu paltoane de postav. "Dealtfel, doamnele nu purtau niciodată pantaloni, în afară de zilele în care mergeau la munte", ne mărturiseşte Traute. Având comenzi uneori până în noaptea de Ajun, Traute cumpăra aţă şi lână de la magazinul Curtea de Fier. "În caz de urgenţă puteam procura oricând pentru Revelion bomboane de pom şi alimente ce se vindeau foarte ieftin la prăvălia Missilbaher de pe strada Avram Iancu, foarte aproape de casa mea", ne povesteşte bătrâna.

Miez de clopot

La sate, venirea Anului Nou era dăngănit de clopot. "M-am născut într-o famile săracă din Ruşi. Nu petreceam de Revelion. Singurele noastre bucurii erau bătăile clopotului - la 12 noaptea şi pacheţelele primite în prima zi a anului la biserică", îşi aminteşte Ioan Roth, în vârstă de 68 de ani. Tot în ziua de 1 ianuarie, preoţii de la ţară aveau misiunea de a prezenta enoriaşilor adunaţi la slujbă date statistice legate de comunitatea lor : numerele de nunţi, botezuri, naşteri şi morţi petrecute în anul ce tocmai se încheiase. Se numărau bărbaţii şi femeile din sat - băieţii şi fetele trecuţi de clasa a opta. "La 19 ani am părăsit Ruşi-ul şi m-am mutat în Sibiu. De atunci am început să sărbătoresc Anul Nou în Piaţa Mare", îşi aminteşte Ioan.

Din 1999, pentru bătrânul Roth anii şi-au pierdut lumina. "Am orbit la ambii ochi. Am făcut multiple operaţii dar fără rezultat", declară Ioan. Avea nevoie de ajutor. A întâlnit-o în cămin pe Traute, cu care s-a şi logodit. "Amândurora ne-au murit soţii şi, cunoscându-ne aici, ne-am decis să ne unim singurătăţile, să le umplem cu prezenţa celuilalt", povesteşte bătrânul.

Este al treilea an de când Ioan şi Traute petrec noaptea de Revelion în Căminul pentru persoane vârstnice Carl Wolf din Sibiu, împărtăşindu-şi amintiri şi imagini ale unei lumi până acum neştiute de nimeni.

Datini străvechi sibiene

"În Ajun de Anul Nou, se pune o frunză verde într-o farfurie cu apă şi se lasă acolo noaptea. Dacă dimineaţa frunza este neagră, asta înseamnă moarte în familie. Dacă frunza are pete, asta aduce boală, iar dacă este verde, familia va fii sănătoasă tot anul" (Anul şi zilele lui după obiceiul şi părerea româniloe transilvăneni, Wilhelm Shmidt,Sibiu,1866)

"Suntem martorii unei schimbări generale de costum. Rochiţele scurte cari se poartă şi frizurile a la garcon nu sunt numai un capriciu trecător al modei. De Revelion se poartă ceva uşor, practic: o bucată de stofă până la genunchi, iar sub micile pălăriuţe ale domnişoarelor, nici un firicel de păr. Afară se poartă paltoanele de lână, blană, postav, mătase sau tricotaj, de vânzare pretutindeni" (Cronica feminină, Gazeta de Transilvania, decembrie 1926)

Meniu de Revelion - restaurant Bulevard - preţ 350 de lei

- Ciorbă de potroace de curcan
- Pui cu mazăre
- Purcel de lapte pe varză
- Şvaiter
- Plăcintă cu brânză sau mere
- Fructe,cafea
- 1 sticluţă de vin cu sifon

(Gazeta de Transilvania, decembrie 1926)

Amenajarea casei de Sărbători

Bucătăria - vase sau fructe tratate în spirit textil - 2-3 culori; perete- reprezintă un singur vas sau un fruct tratat în spirit românesc
Prânzitorul - flori, fructe, frunze moarte; Peretele prezintă un peisaj cu caracter de haz
Salonul - cel mai luxos, pictat într-o gamă rece

(Arta decorativă, Valeriu Maximilian, Gazeta de Transilvania, dec 1929)