Sudorul Mimi

Într-o hală imensă, plină cu scheleţi metalici, într-un zgomot infernal, devenit o obişnuinţă pentru "cei de-ai casei", am găsit-o pe Mimi Râpeanu (foto). Are 48 de ani, lucrează la Sembraz Sibiu şi este sudor de peste 30 de ani. Spune că este o meserie grea pentru o femeie, "pentru că se lucrează cu fiare", dar nu s-a lăsat niciodată mai prejos decât colegii săi, chiar dacă, de multe ori, s-a simţit marginalizată. "Mă întrebau de multe ori dacă vreau să fac concurs cu ei şi le spuneam <<dacă vreţi concurs, facem concurs>>", spune, mândră, Mimi.

"Aş face o facultate"

A ales această meserie pe când avea doar 18 ani, din lipsă de opţiuni. "Când am venit eu din Vâlcea în Sibiu, acum vreo 30 de ani, situaţia cu locurile de muncă era alta. Am găsit acest loc de muncă, am făcut cursuri de calificare şi aici am rămas", îşi aminteşte Mimi. I-a fost cu atât mai greu cu cât era la vârsta la care încă te mai simţi copil, dar ea a fost nevoită să devină adult mai devreme decât îşi dorea. Acum spune că nu şi-ar alege altă meserie, dar regretă că nu mai are 18 ani pentru a lua viaţa de la capăt. "Ar fi culmea să spun acum că nu îmi place. Îmi place şi nu mi-aş alege altă meserie. Dar, dacă aş avea acum 18 ani, aş face o facultate şi aş avea alta viaţă", spune, cu tristeţe, femeia.

Forţoasa

După orele de muncă de la Sembraz, unde Mimi face o meserie specifică unui bărbat, acasă, rolul ei nu se încheie. Este divorţată de ani buni şi, de atunci, este şi gospodină, şi bărbat în casă. "Eu bat cuie, eu mut mobila în casă, eu repar ceva dacă se strică... Şi tot eu gătesc. Am două fiice şi mă mai ajută şi ele... În concluzie, sunt o forţoasă!", glumeşte Mimi.

Pentru fetele ei îşi doreşte un destin mai bun şi face tot ce îi stă în putinţă pentru ca acestea să aibă o viaţă mai bună. "Pentru copiii mei muncesc şi asta mă face să merg mai departe", spune, încrezătoare, Mimi.

"Să munceşti între bărbaţi este excelent"

Lucia Drăghiţă (foto) lucrează tot la Sembraz şi este colegă cu Mimi. Are 47 de ani şi munceşte ca frezor de când avea 20 de ani. Sarcina ei este să ajusteze piesele pentru ca acestea să ajungă la stadiul de produs finit. Toată ziua se învârte printre utilaje şi le ştie fiecare secret. Spune, cu convingere, că îi place mult ceea ce face şi este încântată că munceşte între foarte mulţi bărbaţi. "Să munceşti între bărbaţi este excelent! Eşti mult mai respectată. Dacă munceşti între femei, sigur nu scapi nebârfită... Aşa că, aici, nu avem problema asta", râde Lucia.

Ea spune că nu a fost niciodată discriminată şi nu ezită, la nevoie, să le ceară ajutorul colegilor ei. "Ne ajutăm între noi. Le cer sfatul ori de câte ori e nevoie. Colectivul este extraordinar", spune, mulţumită, Lucia.

Copiii, împotrivă

De locul de muncă o leagă amintiri plăcute, chiar dacă, de multe ori, meseria de frezor i se pare una grea. "Aici mi-am cunoscut soţul, care nu are nimic împotrivă cu ceea ce lucrez, pentru că aşa m-a cunoscut şi lucrează aici, cu mine", mai spune femeia. Ca şi Mimi, Lucia munceşte şi ea mai cu spor, ştiind că acasă o aşteaptă doi copii, deşi ei nu au fost niciodată de acord cu meseria pe care mama lor şi-a ales-o şi încearcă şi acum să o convingă să renunţe. "Copiii mei nu sunt mulţumiţi de locul meu de muncă îmi spun că lucrez mult şi greu. Mereu îmi spun să îmi caut altceva, dar eu m-am învăţat cu asta", povesteşte Lucia.

Încercată de viaţă

Nici meseria de vopsitor nu este una uşoară. Mediul de lucru este unul toxic, iar atenţia la detalii este importantă. Cornelia Măricuţ (foto) s-a obişnuit cu toate. Este vopsitor de aproape 18 ani şi, dintre toate femeile cu meserii dure cu care am stat de vorbă, pe ea viaţa a încercat-o cel mai greu. A rămas orfană la doar doi ani şi jumătate, apoi a ajuns într-un cămin de copii. S-a născut cu un handicap - este surdo-mută -, aşa că s-a exprimat cel mai bine pictând. Cei de la cămin au ales, atunci, pentru ea, vopsitul ca meserie. Au îndrumat-o către o şcoală profesională şi a devenit, apoi, vopsitor. Deşi îi place ceea ce face, Cornelia spune că ea şi-ar fi ales alt domeniu, acela al croitoriei.

Nu neagă că s-a simţit de multe ori marginalizată din cauza handicapului ei, dar a ajuns să se acomodeze foarte bine cu mediul în care lucrează. Cornelia are 38 de ani şi se simte împlinită. Are un soţ care îi împartăşeşte meseria şi doi copii de care este foarte mândră.

Asigură paza şi protecţia

Un bun agent de pază şi protecţie trebuie să impună un oarecare respect şi să inspire încredere. Elena Szekely a reuşit asta, poate chiar mai mult. După câţiva ani de muncă în branşă, a ajuns să fie considerată printre cei mai buni agenţi din firma Company Grup Pază. La 47 de ani, Elena este foarte curajoasă, spun şefii, şi a ajuns să primească cele mai grele sarcini. Ea trebuie să asigure paza la diferite obiective din Sibiu.

Nu pare o slujbă foarte grea, dar programul Elenei este de 12 ore şi de multe ori se întâmplă să fie de serviciu noaptea. Spune că nu i-a fost niciodată frică. "Mi-a plăcut dintotdeauna acţiunea, mi-a plăcut să fiu vigilentă. Nu mi-e teamă că o să se întâmple ceva, nici măcar noaptea", se mândreşte Elena. Ea consideră că şi-a însuşit bine rolul şi, mai în glumă, mai în serios, spune că se mai întâmplă ca şi acasă să facă pe agentul.

Spălătoreasa Nicolae

De trei ani de zile, pe cartea de munca a lui Nicolae Geleriu, în dreptul rubricii "funcţie/meserie", scrie spălătoreasă lenjerie (foto). Nu e vorba de nicio greşeală gramaticală a celor de la Inspectoratul de Muncă.

Din '90 până în 2002, Nicolae a lucrat în domeniul panificaţiei. Acum are 37 de ani, iar din pricina unor probleme medicale, a fost nevoit să renunţe şi să îşi caute un alt loc de muncă. A fost angajat de Hotel Ana Oil pe un post de responsabil curăţenie. Şefii l-au văzut descurcăreţ şi l-au promovat. "S-a eliberat postul de spălătoreasă şi şefii s-au gândit la mine. Mi-au spus <<Eşti îndemânatic. Te ducem la spălat>>", povesteşte Nicolae.

2000 de kg de haine

Chiar dacă meseria sa este cea de spălătoreasă, lui Nicolae nu i-a fost niciodată ruşine. Din contră, a fost mulţumit că i s-a oferit un post mai uşor şi este convins că face această meserie la fel de bine precum o femeie. "Să munceşti nu e o ruşine, chiar dacă e muncă de femeie. Îmi place şi m-am obişnuit. Este o meserie curată şi uşoară", mărturiseşte Nicolae.

Pentru el, fiecare zi este "ziua de spălat". Zilnic, prin mânile lui trec cam 100 de kg de haine, care sunt sortate, spălate, uscate şi călcate. Dar a avut şi zile mai pline, când a spălat peste 300 de kg, într-o singură zi. "Ajung să spăl, pe lună, cam 2000 de kg de haine", povesteşte Nicolae.

Spală, calcă şi găteşte

Nicolae nu se dă nici acasă înapoi de la spălat haine, călcat sau făcut mâncare. Îşi ajută soţia de fiecare dată când are timp şi nu crede în ideea preconcepută că "femeia trebuie să stea la cratiţă". "Îmi face plăcere să îmi ajut soţia. Sunt zile când eu spăl, calc sau gătesc. Nu cred că aceste sarcini sunt doar ale femeii", spune Nicolae Geleriu.

Se mai gândeşte, cu nostalgie, la meseria mult visată, aceea de brutar. Dar a acceptat situaţia şi spune că acesta va fi locul lui de muncă până va ieşi la pensie.

Mânecarul

Vasile Oltean (foto) are 27 de ani şi este confecţioner la SibDress. Cu greu îţi poţi închipui un bărbat care să stea toată ziua la maşina de cusut, dar Vasile face asta de când avea 17 ani. Face operaţia cea mai grea - coase mânecile de la sacouri -, de unde i se trage şi denumirea de... "mânecar". Operaţia a devenit, pentru el, una simplă şi o face cu multă dexteritate.

Vasile visa să lucreze în domeniul confecţiilor de când era mic. Acum, şi-ar dori ceva mai mult. Nu să lucreze în alt domeniu, ci, pur şi simplu, să aibă un magazin de haine al lui, pe care să le confecţioneze el, împreună cu soţia lui, tot confecţioner de meserie. "Soţia mea face rochii de ocazie, aşa că, şi acasă cos, nu doar la serviciu. Mi-ar plăcea ca într-o bună zi să avem magazinul nostru", spune Vasile.

Aţi scăpat, deci, de idei preconcepute în legătură cu meseriile de femei şi cele de bărbaţi? Nu degeaba s-a chinuit propaganda comunistă să ne înveţe că meseria e brăţară de aur - fie că o poartă un bărbat sau o femeie.

Pepe a vândut sandviciuri

Multe dintre vedetele autohtone au prestat "munca de jos" până să ajungă să facă parte din lumea showbiz-ului. Latin-lover-ul Pepe (foto) ştie foarte bine ce înseamnă drumul succesului. La început a vândut sandviciuri şi cafele din spatele unei gherete. Apoi a filmat pe la nunţi pentru a-şi câştiga banii de ieşit în oraş. Toate astea, până când a început să ia lecţii de canto şi şi-a asigurat succesul.