de Roxana DAVID

Peste două sute de vurpăreni trăiesc din ajutoare sociale.

Se spune că fiecare are soarta pe care şi-o merită, şi că fiecare dintre noi, fie săraci, fie bogaţi, suntem egali în faţa legii şi în faţa lui Dumnezeu. Dar nimeni nu merită chinul de a nu avea ce să le pună copiilor pe masă. Incredibil sau nu, aceste lucruri se întâmplă în anul 2005, nu foarte departe de Sibiu.

Ultimul pe listă

Vurpărul este o comună situată în inima judeţului Sibiu. La o distanţă de aproximativ 20 de kilometri de reşedinţa de judeţ, începe o altă lume, complet diferită de cea care peste nici doi ani va fi Capitală Culturală Europeană. Atunci când intri în Vurpăr, prima impresie este a unui sat tipic românesc. Drumurile sunt bunicele, Primăria renovată, sediul Poliţiei la fel, magazinul mixt nu lipseşte. La o analiză mai amănunţită ies însă la iveală discrepanţe greu de imaginat. Vurpărul este cea mai săracă localitate a judeţului. Peste 20% dintre localnici trăiesc din venitul minim garantat, iar alţi aproximativ 1000 îşi câştigă existenţa din exploatarea pământului. Cei care muncesc pentru un salariu sunt foarte puţini, iar cei care aşteaptă ajutor sunt de câteva ori mai mulţi. SIBIANUL i-a vizitat pe cei mai amărâţi şi cei mai înstăriţi oameni ai Vurpărului.

Cine munceşte are

Ioan Giurgiu este fruntaşul Vurpărului. Are 56 de ani, doi copii şi o nepoţică. La vârsta lui se consideră un om împlinit. A trăit toată viaţa în Vurpăr, aici şi-a construit "imperiul". Este cel mai bogat om din comună. A muncit, dar a ştiut pentru ce o face. "Eu nu am decât patru clase. De mic am fost învăţat cu munca. Ai mei nu au fost bogaţi, dar au fost muncitori", spune Ioan Giurgiu. Bărbatul a ajuns acum să nu mai aibă grija zilei de mâine. Are peste 800 de oi, 20 de vaci, găini, porci, cai, capre. "Mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 4. Dau de mâncare animalelor, după care plec la pământ. Am 40 de hectare", precizează Giurgiu. Munca de peste 20 de ore pe zi îi aduce acetuia venituri de zeci de milioane lunar. Cei peste 4.000 de litri de lapte de la oi îi vinde la o fabrică de brânzeturi din Merghindeal. Bărbatul trăieşte cu familia într-o casă frumoasă, aranjată, cu o curte plină de flori, dar şi de multe utilaje agricole. "Nu există om care să muncească şi să nu aibă", spune Giurgiu hotărât.

Copii mulţi, mâncare ioc

Dacă Ioan Giurgiu locuieşte în inima comunei pe o stradă asfaltată, la marginea localităţii, într-o casă dărăpănată, fără geamuri, trăieşte familia Iorga. Vasile şi Genoveva au 7 copii. Cel mai mare are 18 ani, iar mezina o lună. Sunt una dintre cele mai sărace familii din Vurpăr. Locuinţa lor contrastează cu bunăstarea familiei Giurgiu. Chiar şi aşa, Vasile şi Genoveva sunt nişte oameni veseli. Când vorbesc despre greutăţile lor nu o fac cu tristeţe, ci cu un fel de linişte sufletească, pentru că asta le-a dat Dumnezeu. "Ce să facem, o ducem greu, e drept. Uite, fata asta a venit de la şcoală şi îi e foame, dar nu am nici o bucată de pită să îi dau". De voie, de nevoie, membrii familiei sunt vegetarieni. "Mâncăm fasole şi cartofi. Carne nu am mai văzut de multă vreme. La micuţa asta îi dăm lapte de vacă", ţine să spună Genoveva. Familia Iorga are un venit lunar de 108 lei noi. Din această sumă, 85 de lei reprezintă ajutorul social de la stat, iar restul provine din alocaţiile copiilor. Mai muncesc cu ziua prin sat, dar anul acesta nu a mers foarte bine. Locuiesc într-o casă ce stă să se dărâme, cu folie de plastic în loc de geamuri. Micuţa de o lună sughite, dar mama ei nu se îngrijorează. "Nu are nimic, ce să păţească? Dacă sughite înseamnă că trăieşte", spune ea.

Săraci sau bogaţi, în Vurpăr fiecare e împăcat cu soarta sa şi îşi duce mai departe viaţa pe care i-a dat-o Dumnezeu.

---

Topul săracilor

Oameni care trăiesc de pe urma statului se găsesc în fiecare colţişor al judeţului. După Vurpăr, care are cel mai mare procent de persoane care primesc ajutor social, Râu Sadului se situează pe locul 2. Din cei 620 de locuitori, 279 iau banii statului, adică 19,83%. Locul trei este ocupat de Alţâna cu 10,51 procente, adică 175 de persoane din 1.665 primesc ajutor. Din mediul urban, cel mai sărac oraş este Miercurea Sibiului. Aici procentajul celor ce primesc bani este de 4,77. Urmează Dumbrăveni cu 3% şi Ocna Sibiului cu 1,56 de procente. "Aceste cifre sunt în realitate mult mai mari, pentru că noi îi avem în evidenţă pe cei care primesc aceşti bani, dar beneficiarii lor sunt mai mulţi. De aceste ajutoare sociale se folosesc şi membrii titularilor", explică Aurel Badiu, directorul adjunct al Direcţiei de Muncă şi Solidaritate Socială Sibiu. Sibiul se clasează pe ultimul loc în "topul sărăciei", dar asta nu din cauză că sibienii ar fi foarte bogaţi, ci pentru că numărul mare de locuitori - 154.543 - îl "înghite" pe cel al asistaţilor social-168, adică 0,10%.

A fost odată......

Înainte de 1989 Vurpărul era o localitate populată de oameni muncitori, care se descurcau destul de bine. "Pe vremea aia erau aici grajduri CAP cu vreo 600 de animale. Laptele se vindea, mai toată lumea muncea. Acum însă lucrurile stau cu totul altfel", spune actualul primar, Mihail Lienerth (foto). Din totalul de 2373 de locuitori ai Vurpărului, 424 sunt şomeri, 915 sunt bătrâni şi copii. 215 vurpăreni trăiesc numai din ajutorul social de la stat, ceea ce înseamnă 20,38% din populaţie. Doar 819 lucrează pentru un salariu. Cei mai mulţi muncesc în Sibiu, în industrie şi construcţii. Aceste cifre i-au adus comunei Vurpăr "faima" de cea mai săracă localitate a judeţului.