În voia sorţii

În lupta pentru supravieţuire, tot mai mulţi părinţi îşi lasă copiii acasă şi pleacă în ţări străine ca să-şi câştige pâinea. Fie că îi lasă în grija mătuşii, bunicilor sau chiar a vecinilor, educaţia şi procesul de dezvoltare a copiilor au mult de suferit. Cât de radical se schimbă viaţa acestor copii, după plecarea părinţilor? Cât de greu le este? Cine îi ascultă atunci când au supărări? Cine îi sărută înainte de culcare? Cui le spun mamă şi tată? Mătuşii, unchiului, fratelui, vecinului sau bunicilor.

Începutul anului a însemnat, pentru mulţi români, porţi deschise spre un trai mai bun. Mulţi sibienii şi-au făcut şi ei bagajele şi au luat drumul Occidentului, lăsându-şi copiii singuri acasă.

Situaţie alarmantă

Un proiect iniţiat de doi psihologi şi un sociolog din Sibiu arată că aproape 2.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Maria Opriş, coordonatorul Centrului de Asistenţă Psihopedagogică din Sibiu şi psihologul şcolar Cristina Comşa, împreună cu sociologul Nicu Sas, au început proiectul în urmă cu două luni şi l-au denumit "Fenomenul emigrării părinţilor în străinătate şi consecinţele acestuia".

La început, estimau un număr de aproximativ 500 de elevi care sunt în această situaţie. La final, însă, au fost şocaţi să afle că aproape 2.000 de copii au rămas fără mamă, fără tată sau fără ambii părinţii, aceştia plecând să muncească în străinătate. "Nu ne-a venit să credem că sunt atât de mulţi copii în situaţia asta. Noi am realizat proiectul pe 75 de unităţi şcolare din tot judeţul şi am ajuns la un număr de 1.787 de elevi ai căror părinţi sunt plecaţi. Cu siguranţă sunt mult mai mulţi. Bănuim că numărul lor ajunge la 2.500", spune Maria Opriş, coordonatorul proiectului.

În cadrul proiectului, cei doi psihologi le-au propus copiilor să povestească o zi din viaţa lor.

O zi din viaţa unui copil

În fiecare dimineaţă se trezeşte şi îşi caută din priviri părinţii. Nu i-a pus nimeni masa şi nici nu l-a pregătit pentru şcoală. Îşi ia ghiozdanul şi pleacă spre şcoală. Dacă azi n-are chef de cursuri, nu merge. Oricum, acasă nu îl aşteaptă nici mama, nici tata, ca să-l certe. Şi nici ca să îl laude pentru o notă bună. Când ajunge acasă, temele sunt ultimul lucru la care se gândeşte. Trebuie să gătească. Seara adoarme cu gândul la părinţii lui, supărat că a mai trecut o zi în care nu a avut cui să-i spună "mamă" şi "tată".

"Să vină acasă, că m-am săturat"

"O zi din viaţa mea decurge astfel: dimineaţa merg la şcoală, când vin acasă fac mâncare şi alte lucruri gospodăreşti. Când termin, mă odihnesc, apoi mă apuc de învăţat, iar seara mă uit la televizor până adorm. Le simt lipsa când am o problemă sau când vreau să vorbesc cu cineva şi sunt supărată pe ei. Asta nu e o familie. Dar, chiar şi aşa, mama şi tata înseamnă pentru mine fiinţele cele mai dragi mie şi care nu pot fi înlocuite de nimeni. Vreau tare mult să vină acasă pentru că m-am săturat de toate". Părinţii Ioanei sunt plecaţi de ani buni: mama de 4 ani, iar tatăl de 12 ani.

"Când un copil este singur, el se simte ca într-un pustiu. Nu are la cine să-i spună mamă sau tată. În unele momente, copilul are nevoie de alinările părinţilor... Nu este nimeni lângă el care să-i poarte de grijă. Nu are cine să-l conducă la şcoală. Aceasta este viaţa unui copil singur şi trist", spune şi Dragoş, elev din clasa a VII-a.

Prea mult pentru un suflet mic

"Atunci când tatăl meu este plecat în altă ţară la muncă, parcă nu sunt eu însumi. Toată atmosfera de acasă nu seamănă cu cea când e şi tatăl meu. Nici la masă, când mănânc doar cu mama mea, fără tatăl meu, parcă nici mâncarea nu mai are acelaşi gust. Când era tata acasă, se juca cu mine fotbal, baschet, şah..." - Sunt câteva rânduri pe care Laurenţiu le-a trecut pe o coală de hârtie, cu gândul la tatăl lui.

"Un copil ai cărui părinţi sunt plecaţi, dacă stă cu bunicii, va fi îngrijit şi va avea un comportament mult mai bun decât dacă ar fi singur. Deoarece bunicii sunt ca nişte părinţi, dar mai bătrâni - şi atunci eşti îngrijit. Pentru că un copil de 8 ani nu poate să îşi facă singur de mâncare şi să se autoeduce", crede Sergiu, rămas acasă în grija bunicilor.

Cad în extreme

Consecinţele migraţiei părinţilor sunt vizibile în comportamentul copiilor la şcoală sau în timpul liber. Specialiştii au observat că aceşti copii cad în extreme: fie devin extrovertiţi şi se maturizează prematur, fie se izolează, fără şanse de a se integra într-un grup. "Nu există o cale de mijloc. Nu putem vorbi decât de extreme. Mulţi devin neliniştiţi, agresivi, cu tendinţe de independenţă. Majoritatea tinerilor de liceu, care au părinţii plecaţi, îşi petrec timpul prin baruri la biliard. Alţii au stări depresive, se izolează şi preferă singurătatea", explică psihologul Cristina Comşa.

Lipsa mamei, cea mai grea

Situaţiile cele mai grave sunt acelea în care ambii părinţi sunt plecaţi sau doar mama. "Dacă mama este cea plecată, atunci evoluţia comportamentală şi şcolară este grav afectată. Dacă tată este cel plecat, atunci consecinţele nu sunt atât de grave. Iar, în lipsa ambilor părinţi, din cauza lipsei de afectivitate, se instalează frustrarea crescând frecvenţa abaterilor comportamentale", adaugă Cristina Comşa.

Riscă să devină infractori

Din elevi silitori, aceşti copii ajung să aibă rezultate şcolare slabe. Din elevi conştiincioşi, ajung să chiulească. Din elevi-model, ajung exemplu negativ. Idealurile măreţe sunt înlocuite cu idei de înavuţire. "Ei devin mai maturi, prin natura situaţiei şi li se pare normal să le răspundă urât profesorilor. Sau, din contră, devin apatici şi li se inoculează ideea că numai <<afară>> se pot realiza. Banii încep să însemne totul pentru ei. Odată cu creşterea în vârstă, consecinţele vor fi mult mai grave. Mă refer aici la manifestări de violenţă şi infracţionalitate", spune Maria Opriş.

Banii nu ţin loc de părinţi

Statistica proiectului arată că, din totalul părinţilor plecaţi, 636 sunt mame, 713 sunt taţi şi 438 sunt cazuri în care ambii sunt în străinătate.

Faptul că sunt lăsaţi în grija cuiva nu îmbunătăţeşte situaţia foarte mult. Din contră, aceste persoane devin un substitut al ideii de părinte. De asemenea, specialiştii spun că aceşti copii nu vor şti să iubească şi nu vor mai crede în ideea de familie. "Cei mai mulţi părinţi sunt plecaţi de doi până la cinci ani. Între cei care şi-au luat responsabilitatea creşterii predomină bunicii. Restul sunt fraţi, surori mai mari, unchi, mătuşi, vecini, prieteni. Ei nu pot ţine loc de părinţi. Şi nici banii pe care îi trimit acasă nu rezolvă problema singurătăţii. Situaţia poate duce la imposibilitatea de a iubi şi de a crede într-o familie", explică Maria Opriş.

Psihologii spun că efectele plecării părinţilor la muncă în străinătate asupra copiilor se vor vedea în timp, când aceştia vor creşte, iar valorile după care se vor ghida vor fi răsturnate.

Cisnădia, pe primul loc

Conform proiectului, cele mai multe cazuri de elevi cu părinţi plecaţi la muncă sunt la Şcoala Nr.2 din Cisnădie - 101. La Grupul Şcolar din Mârşa, 94 de elevi au pe unul din părinţi, sau chiar pe ambii, plecaţi "afară". Liceul Teoretic "Ghe. Lazăr" din Avrig este pe locul trei, cu 87 de cazuri. Colegiul "Octavian Goga" din Sibiu are 72 de elevi aflaţi în această situaţie. Studiul a fost realizat în 75 de unităţi şcolare din întreg judeţul.

Reguli pentru părinţi

Cei trei iniţiatori ai proiectului consideră că sunt necesare câteva reguli în cazul acestor copii. "Am considerat necesar să se impună anumite reguli. Aceşti copii nu trebuie lăsaţi în voia sorţii", spune Maria Opriş. Regulile propuse de psihologi sunt:

- realizarea comunicării părinte-copil (telefon, net, scrisori) cel puţin o dată pe săptămână;
- obligativitatea vizitării copilului de către părinte de cel puţin trei ori pe an;
- colaborarea părinţilor cu şcoala o dată pe lună, telefonic;
- o bază de date pentru facilitarea comunicării cu persoanele care îngrijesc copilul/copii;
- garantarea unei sume, prin notariat, persoanele care întreţin copiii, care să asigure minimum de cheltuieli pe cel puţin 3 luni;
- persoana desemnată tutore să fie verificată, periodic, de asistentul social cu privire la îndeplinirea răspunderii asumate;
- sprijin moral acordat de instituţii specializate elevilor pentru prevenirea absenteismului şi abandonului şcolar.

Finanţare de la stat

Proiectul "Fenomenul emigrării părinţilor în străinătate şi consecinţele acestuia" va participa la competiţia de acordare de granturi (fonduri structurale). Cei trei iniţiatori intenţionează să înfiinţeze un atelier în care se vor face cu persoanele care şi-au luat responsabilitatea creşterii copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi. Suma pe care o vor primi, în cazul în care vor câştiga, va fi între 5.000 şi 10.000 de euro. Proiectul trebuie finalizat până pe 30 martie.

Programul Granturi pentru Dezvoltare Şcolară este plătit de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual prin bugetul MEdC. Pentru anul 2007, suma totală alocată acestui program este de cinci milioane de euro, valoarea medie a unui grant fiind de 10.000 euro.

Programul de Granturi acţionează asupra problemelor majore existente în sistemul de învăţământ din România.

O şcoală poate depune un singur proiect în cadrul unei runde de competiţie anuală.

S-au sinucis de dorul mamei

Plecarea părinţilor la muncă în străinătate provoacă, de multe ori, adevărate tragedii. Luna trecută, un băiat de 8 ani din Uricani şi-a pus capăt zilelor, la o lună după ce mama lui a plecat să muncească în Germania. Constantin Jitaru a fost găsit lângă birou de sora sa, în vârstă de 15 ani. Potrivit anchetatorilor, băiatul a legat o păpuşă de mânerul unui dulap, iar de aceasta a legat o sfoară, pe care şi-a trecut-o pe după gât. Copilul era elev în clasa a II-a şi locuia împreună cu sora şi cu tatăl său. Apropiaţii familiei spun că băiatul se simţea foarte singur şi îi era foarte dor de mama lui.

La începutul anului, un alt băieţel din Iaşi s-a spânzurat de dorul mamei plecate la muncă în Spania.

Un baiat de 17 ani dintr-o comună ieşeană este cercetat pentru omor. El a îmbrâncit mortal un bătrân, care îi spusese ceva de mamă, plecată în Italia să aibă grijă, pe bani, de copiii altora.

Doi fraţi din judeţul Bacău au ajuns la orfelinat deoarece mama lor, plecată în Spania, n-a mai trimis bani naşilor care trebuia să aiba grijă de ei.