Bibliile pe care jură funcţionarii publici au şi ele poveştile lor. Primite, pierdute, rătăcite şi regăsite - acestea sunt doar câteva dintre păţaniile prin care au trecut Cărţile Sfinte din instituţiile sibiene.

"Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să îmi ajute Dumnezeu". O dată la patru ani, aceste cuvinte răsună pe toate posturile de televiziune şi umplu paginile ziarelor.

Jurământul aleşilor locali, cu mâna pe Biblie, trebuie să fie un moment solemn. Dar ce se ascunde între coperţile cărţii sfinte? Poveştile Bibliilor din instituţiile publice sibiene sunt uneori hilare.

Biblie de la pocăiţi

La Consiliul Judeţean, Biblia pe care jură aleşii este editată în 1996, de către Societatea Biblică Interconfesională din Republica Moldova. "Am primit Biblia cadou de la Pastorul Capotă Traian de la Biserica Baptistă din Cisnădie, în urma unei vizite pe care am făcut-o acolo", spune Andrei Polefka, secretarul Consiliului Judeţean. De parcă înscrisul sfânt ar fi un roman de dragoste, pe prima pagină, pastorul baptist a scris chiar şi o dedicaţie. Pe Biblia baptistă au jurat ortodocşii Eftimie Costeiu şi Constantin Morar, foşti preşedinţi de Consiliu Judeţean, dar şi toţi consilierii judeţeni şi funcţionari publici ai CJ, în covârşitoarea lor majoritate, tot ortodocşi.

Biblia este foarte bine păstrată, într-o învelitoare de piele, care ascunde paginile neatinse ale cărţii. Nici unul dintre funcţionarii Consiliului nu a avut curiozitatea să răsfoiască paginile sfinte, aşa că ele sunt şi astăzi intacte.

La nevoie, adusă de acasă

Primăria nu şi-a procurat o Biblie proprie decât de aproximativ un an, când a fost cumpărată de la Catedrala Mitropolitană. A fost editată în anul 2002 de către Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Până atunci, de jurat s-a jurat, dar pe ce? "Atunci când era nevoie, aduceam Biblia mea de acasă", spune Iordan Nicola, secretarul Primăriei.

Nicola se "confesează" şi recunoaşte că nu a citit Biblia cap-coadă niciodată. Şi paginile Bibliei din Primărie sunt neatinse. Doar coperta a simţit atingerea palmei primarului Johannis, anul trecut, la al doilea mandat.

Atunci când SIBIANUL a văzut Biblia Primăriei, semnul cărţii era aşezat la Vechiul Testament, Ieremia-capitolul 1, care începe în felul următor: "O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă, cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăţilor a ajuns birnică".

Uite Biblia, nu e Biblia!

La Prefectură, situaţia este destul de complicată. O parte din funcţionarii publici spun că instituţia nu are Biblia ei, pentru că, în lege, nu se specifică faptul că jurământul trebuie depus pe Biblie, ci doar pe Constituţie. Aşa că purtătorul de cuvânt al Prefecturii habar nu are de existenţa vreunei Cărţi Sfinte.

Prefectul Ariton vine şi salvează situaţia. "Ba există Biblie, doar şi eu am jurat pe ea! Cei care v-au spus altceva, au fost mustraţi!", spune Ariton.

Într-un final, am dat de urma Bibliei la Dan Barbu, director executiv în cadrul Prefecturii. Şi nu numai că ea chiar există, dar se află acolo de mulţi ani, mai exact din 1968 şi a fost editată la Bucureşti, de Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române. Filele Bibliei sunt îngălbenite, ce-i drept, dar nu de prea mult răsfoit, ci de timpul îndelungat care s-a aşternut asupra lor.

Din 1999, când s-a introdus prin lege jurământul la învestirea în funcţie, Biblia a fost martora jurămintelor lui Ion Popescu, Lucian Călin, Mircea Silvestru-Lup şi Ioan Ariton.

Fie că au jurat strâmb sau drept, funcţionarii din instituţii au ales, de cele mai multe ori, să îşi înceapă mandatul cu mâna pe Biblie. Fie ea protestantă sau ortodoxă.

Păcat sau nu?

În credinţa populară, se spune că a jura este un păcat, un cuvânt adus împotriva lui Dumnezeu. Şi pentru că ne-am speriat că aleşii noştri ar fi nişte păcătoşi, i-am întrebat pe reprezentanţii Bisericii Ortodoxe. "Biserica nu este împotriva jurământului, nu este un păcat. Iisus s-a jurat chiar pe el, atunci când îi spunea lui Avram în Vechiul Testament că îl va binecuvânta. Jurământul se transformă în păcat atunci când se jură strâmb sau cel care îl face nu se ţine de jurământ", explică preotul Aurel Pavel.

Nu jură doar aleşii

Aleşii nu sunt singurii care jură. Conform articolul 34 din Legea Administraţiei Publice Locale, şi funcţionarii publici sunt obligaţi să depună jurământul. Textul acestuia este însă diferit de cel al persoanelor alese. "Refuzul depunerii jurământului se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică", se specifică în aceeaşi lege. În administraţia publică sibiană nu a fost consemnat nici un act de acest fel.

Magistraţii, martorii citaţi în proces, medicii, militarii şi chiar studenţii laTeologie depun un jurământ al cărui text diferă în funcţie de meserie.

Anecdotă

La Tribunalul de pe lângă Judecătoria Sibiu circulă o anecdotă: se spune că, într-o bună zi, cufundat în cauzele pe care le avea de susţinut, unul dintre avocaţi a luat cu el acasă, în loc de agenda personală, Biblia din sala de judecată. Timp de câteva zile, martorii din procese au spus, cu mâna pe agenda avocatului, "Jur să spun adevărul şi numai adevărul".