În contemporanele noastre timpuri puţini părinţi au posibilitatea să asigure copiilor lor o educaţie bună şi condiţii ideale de trai. În special sărăcia este motivul, dar nici sistemul nu ajută prea mult.

Televiziunile au cam luat-o razna. Emisiunile pentru copii sunt o varză totală din care nu ştiu ce pricep cei mici, desenele animate sunt pline de violenţă şi de sfaturi tâmpite, iar filmele dedicate cică celor mici mă lasă rece.

Mi-a picat în mână zilele trecute o revistă pentru copii. M-am plictisit înfiorător. Era plină de joculeţe tâmpite, integrame jenante, fotografii şi desene de prost gust, plus articole care nu au nimic de zis, nici copiilor nici altora. Probabil că se crede că pruncii sunt proşti sau handicapaţi, altfel nu-mi explic această stare de lucruri. Pe vremuri dacă mi-ar fi căzut în mână o asemena revistă probabil că nici nu aş fi băgat-o în seamă.

Părerea mea e că se pune prea mare accent pe comercial. Din păcate, dacă lucrurile continuă aşa nu văd cu ochi buni ce soi de maturi, şi cu ce concepţii, o să iasă din copiii din zilele noastre.

Unii vor spune că trăim alte vremuri şi că eu sunt învechit şi de modă veche.

Citeam pe nu ştiu unde că nu prea se mai ştie de Creangă şi de Nică al lui, că acum ar fi la modă numai Harry Potter. Alte vremuri, fireşte.

După mine nu tot ce vine din occident este sfânt şi demn de luat în seamă. Ce mi-e foarte clar e că lumea s-a umplut de indivizi care au senzaţia că ei au inventat coada la prună, că sunt pedagogi perfecţi şi deţinătorii adevărului absolut. Eu îi găsesc absolut periculoşi.

De băgat în seamă mi se pare şi situaţia copiilor părăsiţi de părinţi, care sunt adunaţi în orfelinate unde au parte de o educaţie care îi plasează automat în zona pierzătorilor de meserie.

Trăim vremuri ciudate. Cu ani în urmă vedeam copii jucându-se prin parcuri, prin curţile blocurilor. Acum parcă au intrat în pământ. E vară. Pe unde sunt ei?

L-am întrebat pe unul dintre puştii din scara blocului unde locuiesc ce face în vacanţă, că nu-l prea văd. Mi-a spus senin că nu are ce să facă pe afară, că nu-l interesează să bată mingea şi că preferă să stea în casă şi să se joace pe internet. L-am întrebat ce carte citeşte. A dat din colţ în colţ şi mi-a spus că are o listă de lecturi pentru vacanţă, dar nu-l atrage nici un titlu de acolo şi mult mai interesante sunt jocurile pe care le are în computer.

Sunt foarte curios ce se va întâmpla peste vreo douăzeci de ani, când ţara va trebui să se bazeze pe cei ce sunt acum pe băncile şcolilor.

Totuşi, poate că mai există o şansă. Am trecut de curând pe la una dintre bibliotecile oraşului şi am aflat că totuşi încă se mai citeşte "Vacanţa mare" de Mircea Sântimbreanu. Dar cu siguranţă că grupul pseudo-umoristic de mare succes, cu acelaşi nume, nu se inspiră de acolo.