de Catalina SLUJITORU

Se spune că timpul le rezolvă pe toate. Cât adevăr există în această vorbă? Ar putea timpul rezolva, de pildă, problema locurilor de muncă pentru românii care vor să plece nestingheriţi în ţările occidentale? Chiar dacă sună puţin ciudat, răspunsul este "da" şi este susţinut, cu argumente, de cercetători. În câţiva ani, vesticii nu îi vor mai accepta, ci chiar îi vor pofti pe est-europeni să muncească pentru ei, legal. Motivul? Populaţia ţărilor occidentale va fi prea vârstnică spre a-şi mai putea susţine economia.

Evoluţia demografică va grăbi şi "ciocnirea" dintre civilizaţii: cea occidentală, îmbătrânită, care va tinde să conserve valorile deja dobândite, şi cea orientală, mai tânără, care va migra spre Vest în căutarea unei vieţi mai bune.

Suntem 6,5 miliarde

Patru milioane de ani le-au trebuit oamenilor să atingă pragul de un miliard de locuitori ai planetei. Din însemnările istoricilor, la primul miliard s-a ajuns în 1802. După mai puţin de două secole mai târziu, la sfârşitul anului 1999, statisticienii marcau ziua în care populaţia lumii atinsese 6 miliarde, iar în acest an, în 25 februarie, un alt prag psihologic a fost depăşit: 6,5 miliarde.

Dacă e să ţinem seama de părerile şi teoriile experţilor, viitorul ne va înghesui şi mai tare pe Pământ, din moment ce, până în 2050, va trebui să "facem loc" pe planetă altor 3 miliarde de semeni.

Natalitate tot mai scăzută

Prea multe motive de îngrijorare referitoare la creşterea numărului de oameni nu sunt, susţin specialiştii. Sau cel puţin nu în viitorul apropiat. Totuşi, economia globală este ameninţată de sporirea numărului bătrânilor, în defavoarea celui al tinerilor. În lumea "bună şi bogată" din Occident, viitorul pregăteşte o adevărată explozie a numărului vârstnicilor.

Evoluţia tehnologiei şi a medicinei în special a găsit leacuri pentru foarte multe boli care în trecut făceau prăpăd. Dacă, în 1950, oamenii trăiau, în medie, 46 de ani, în 2000 speranţa de viaţă ajunsese la 66 de ani, iar pentru 2050 se aşteaptă să crească la 76 de ani. Acestei situaţii i se adaugă scăderea continuă a natalităţii în statele dezvoltate şi faptul că "rezultatele" spectaculoasei explozii demografice din anii '50-'60, cunoscută drept "baby boom", sunt oameni aflaţi acum în pragul pensionării. Cu toţii vor intra în rândurile vârstnicilor în circa 10 ani, îngroşând astfel semnificativ proporţia persoanelor trecute de 60 de ani.

Record nedorit

În următorii 50 de ani, numărul locuitorilor planetei va creşte de 1,5 ori. România face, însă, notă discordantă cu statisticile mondiale, aprecierile experţilor indicând o tendinţă puternic descendentă.

Un studiu recent al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici" atrăgea atenţia că România va ajunge să numere, în următoarea jumătate de secol, mai puţin de 16 milioane de locuitori, cam cât erau înregistraţi în anuarele statistice de după cel de-al doilea război mondial.

Regresul, din acest punct de vedere, a început imediat după revoluţie, când s-a renunţat la politicile de creştere a natalităţii de tip ceauşist. O statistică dură despre România făcea înconjurul lumii la sfârşitul lui 1990: într-un singur an, medicii efectuaseră nu mai puţin de un milion de avorturi, un record mondial care nu mai are nevoie de alte comentarii.

Natalitatea scăzută, mortalitatea ridicată şi fenomenul emigraţiei au contribuit, în ultimii 15 la ani, la dispariţia din statistici a circa 1,1 milioane de locuitori ai României. Şi procesul este abia la început, avertizează experţii în demografie.

Soluţii teoretice

Dacă România nu este ameninţată de perspectiva aglomeraţiei demografice, îmbătrânirea populaţiei constituie deja un motiv de îngrijorare: în următorii 50 de ani, proporţia vârstnicilor se va dubla. Acum, românii trecuţi de 60 de ani reprezintă 18% din totalul populaţiei, însă peste câteva decenii ei vor ajunge la 35 de procente.

Cum va face faţă economia ţării în aceste condiţii? Cum se va putea susţine sistemul de pensii, deja şubrezit? Teoretic, soluţii ar exista. Până acum s-au pus pe tapet varianta creşterii vârstei de pensionare, renunţarea la pensiile anticipate şi lichidarea economiei subterane.

Reforma sistemului de pensii este, aşadar, stringentă, statistici cum sunt cele referitoare la vârsta medie de pensionare a bărbaţilor - 56 de ani, în condiţiile în care prin lege aceasta ar trebui să fie de 63-65 de ani - reprezentând motive serioase de reconstrucţie a sistemului. Cu toate acestea, până acum nu s-a făcut nimic concret în acest sens.

Muncitori octogenari

Îmbătrânirea "în masă" îi pândeşte ameninţător, în următoarele decenii, mai ales pe europeni şi americani. Ca să preîntâmpine efectele dezastruoase asupra economiei, cea mai viabilă variantă este creşterea vârstei de pensionare.

Nu mai departe de zilele trecute, rezultatele studiului renumitului biolog Shripad Tuljapurkar (foto), de la Universitatea Standford, atrăgeau atenţia lumii întregi: "În 2050, oamenii ar putea ieşi la pensie la 85 de ani!".

Medicamentele mai bune, evoluţia geneticii şi a tehnologiei anti-îmbătrânire dau speranţe că vârsta de 100 de ani ar putea ajunge să fie depăşită de tot mai mulţi oameni. Dar - se întreabă expertul - cum va mai putea înainta economia ţărilor dezvoltate dacă speranţa de viaţă creşte anual cu un an? Doar menţinându-i în câmpul muncii pe cei trecuţi de 65 de ani.

Tinerii de "dincolo"

Dacă, în Occident, viitorul se anunţă cam "îmbătrânit", ţările din Africa şi Asia se pregătesc de întinerire, în multe dintre ele sporul natural fiind în plin avânt. Mai mult, tehnicile moderne de vindecare a bolilor sunt încă străine pe unele din acele meleaguri.

În aceste condiţii, ciocnirea civilizaţiilor între Vest şi Est va fi dublată de o alta, cea a vârstelor. Lumea va fi divizată în două "tabere". Pe de o parte, vor fi bătrânii europeni şi americani, promotori ai civilizaţiei de tip occidental, iar la polul opus se vor afla tinerii din Orient, care vor trage cu dinţii să-şi "globalizeze" civilizaţia şi stilul de viaţă.

Şi, cum fiecare trebuie să aibă un loc sub soare, experţii vorbesc deja despre ample procese de imigraţie. Astfel, tinerii arabi ori africani vor "inunda" statele vestice, în căutarea unei vieţi mai bune.

Cei mai tineri dintre pământeni

Cei mai tineri pământeni vor rămâne, şi pe viitor, africanii, urmaţi îndeaproape de arabi. Dacă, în statele dezvoltate din Occident, bătrânii vor reprezenta în 2050 aproape jumătate din populaţie, în lumea arabă şi africană procentul celor trecuţi de 65 de ani va fi de numai 15%. În aceste regiuni, speranţa medie de viaţă va rămâne relativ scăzută, în jurul a 70 de ani.

Nici din America de Sud nu vor lipsi tinerii, însă bătrânii le vor lua, uşor-uşor, locul, ajungând ca în câteva decenii aceştia să reprezinte peste 20% din totalul populaţiei.

Un caz aparte este cel al statelor care formează Oceania. Acolo, deşi speranţa de viaţă creşte mereu, proporţia dintre tineri şi bătrâni se menţine constantă, cei din urmă reprezentând şi acum, dar şi pe viitor, aproximativ un sfert din total.

Locuri de muncă pentru estici

Studiile Organizaţiei Naţiunilor Unite arată diferenţe destul de mari în ceea ce priveşte speranţa de viaţă chiar şi în interiorul "bătrânului continent".

Italia este ţara cu cei mai vârstnici locuitori - 20% dintre aceştia aveau, la ultimele recensăminte, peste 65 de ani. La polul opus, Irlanda "uimeşte" prin tinereţea populaţiei, pusă de specialişti în primul rând pe seama faptului că, acolo, avorturile sunt încă interzise. Reprezentanţii Uniunii Europene se aşteaptă la o evoluţie abruptă a procesului de îmbătrânire după anul 2010.

În lipsa muncitorilor în putere care să asigure funcţionarea economiei, ţările Europei Occidentale îşi vor îndrepta tot mai mult privirea către cele din estul continentului. Şi, cum sunt dornici de salarii mai bune şi de un trai occidental, foarte mulţi români vor lua drumul Vestului fără să mai întâmpine prea multe piedici. Există însă şi reversul medaliei: dacă occidentalii ne vor primi cu braţele deschise, pentru economia românească cine va mai munci?

---

Italia, ţara vârstnicilor

Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat ziua de 12 octombrie 1999 drept "Ziua celor 6 miliarde". La acea dată, potrivit statisticilor, s-a născut copilul care a rontunjit numărul pământenilor la 6 miliarde. Micuţul a venit pe lume la Sarajevo, în Bosnia.

Europenii domină de câţiva ani topurile mondiale de longevitate. Cei mai mulţi bătrâni trăiesc, conform statisticilor, în Italia, Grecia şi Spania. Pe viitor, însă, cele mai lungi vieţi îi aşteaptă pe francezi, suedezi şi germani, care, în câteva decenii, vor ajunge la o speranţă de viaţă de 84 de ani. De un trai şi mai îndelungat se vor bucura, însă, japonezii. În Ţara Soarelui Răsare, la jumătatea secolului XXI se va trăi, în medie, 88 de ani.

O mie de ani de viaţă?

Îmbătrânirea este o boală, susţin biologii. Şi, ca pentru orice boală, trebuie să existe un tratament. De la această premisă a pornit geneticianul Aubrey de Grey (foto), de la Universitatea Cambridge. Ducând ideea mai departe, acesta a reuşit să şocheze Occientul în urmă cu un an, când a anunţat, cu seninătate, că lucrează la un proiect care va face posibilă viaţa până la o mie de ani. "Nu e doar o idee, e un proiect foarte bine pus la punct, care constă în repararea tuturor distrugerilor la care sunt supuse celulele şi moleculele umane de-a lungul anilor", a explicat de Grey.

După ce toate calculele vor fi făcute, leacul va fi testat pe şoareci vreme de zece ani, iar apoi va fi lansat "marelui public" dornic să trăiască o eternitate.

Deja celebru în lumea medicală sub pseudonimul "Dumnezeu", Aubrey de Grey menţionează însă că panaceul său contra bătrâneţii nu va putea să ne apere de moartea accidentală. Aşa că, oricâte tratamente am face şi oricâte celule ne-am reîntineri, vom putea muri oricând călcaţi de maşini sau de atacaţi de vreun virus nou.